Zice unul:
"It has often struck me as ironical that Wittgenstein is criticised for being a quietist. It is true that he said philosophy leaves everything as it is. This has wrongly been interpreted as meaning that according to Wittgenstein philosophy is impotent – that it is powerless to affect anything at all. This is a gross misinterpretation of what he wrote. It also seems to me the exact opposite of the truth. What Wittgenstein says should be left alone is the grammar of our language. It’s not our business to devise better grammars. Our business is to tidy up linguistic or conceptual confusions rooted, among other places, in existing grammar. What we can do is clarify and disentangle conceptual confusions in the sciences..."
Si eu cred ca
gramatica este un organism viu, un produs autentic al istoriei unui neam, care o naste in mod natural, in afara pacatului de imperechiere, in afara unui program prestabilit, insa...,
apoi si in acelasi timp, se contopesc ... intr-o imbratisare incestuoasa, in care rolurile se schimba si nascutul devine nascator si viceversa, incit pina la urma, chiar daca fiecare, si neamul si gramatica, se schimba continuu, ele nu se mai pot descleșta.
De unde si vorba:
se schimba intr'UNA !
de La Hare (1606-1656)
Grammar is here personified as a woman.
The essence of this art is explained in the inscriptionVOX LITERATA ET ARTICULATA IN DEBITO MODO PRONUNCIATAwhich may be translated as:'A meaningful and literate word spoken in a correct manner'.
Imi place sa citesc carti despre gramatica diverselor limbi, chiar daca nu invat si nu vorbesc limbile respective. Le citesc ca pe romane-detectiv, amuzindu-ma la incercarile specialistilor de a extrage reguli didactice pentru explicarea acestui produs misterios.
Oricare aspect pe care aleg sa-l urmaresc se umfla in amploare si capata un soi de fascinatie care te impinge la tot felul de intrebari la care vrei sa afli raspuns.
Sa iau spre ex. -> ARTICOLUL , ... ha-ha distractia incepe !
Intrebarile incep sa colcăie incercind sa razbeasca spre a ajunge pe lista mea:
- de ce la englezi exista doar the , acelasi si pentru masc. si pentru fem., si pentru fiinte si pentru obiecte, pe cind ...
- la olandezi toate cuvintele, fie ele fiinte, fie obiecte, fie ele masc. fie fem. primesc articolul de, in afara de o mare categorie de cuvinte, fie ele fiinte, fie obiecte, fie ele masc. fie fem. care, cf. unei reguli "misterioase, nescrise" (zic ei), primesc articolul het ? si...
- de ce la români nu numai ca se face diferentiere intre masc. si fem., dar articolul nici nu este o entitate aparte, ci incastrat in cuvint, -ul, -a, la sfirsitul lui ? Asta nu se intimpla cu surorile latine, franceza, italiana...
Eu decid la care din ele sa caut raspuns.
Fireste ca, declaratia fara drept de apel a olandezilor ca nu exista regula pentru "
wtf het ?" si ca acele cuvinte articulate cu
het trebuie
m e m o r i z a t e , ceea ce tot olandezul o face cu rezilienta lui calvinista...,
a declansat in mine pornirea in cautarea acelei reguli nescrise, care precis trebuie sa existe ingropata pe undeva.
Read More...
Profa mea de olandeza a luat foarte personal aceasta aroganta expeditie a mea in tainele gramaticale ale limbii olandeze. Pina la urma a intrerupt cursurile cu mine, mai ales dupa ce i-am povestit ca am vazut la TV o emisiune despre redarea erotismului in diverse limbi, unde cineva a sustinut ca erotismul nu se prea poate reda in limbile cu verbul la sfirsitul frazei, cititorul neavind cum sa ghiceasca daca intentia acelor cuvinte fara verb, insiruite pe vreo 4 rinduri, este erotica sau retorica ... Era vorba de limba germana, insa profa stia ca eu stiu ca si olandeza are verbele la sfirsit.
Expeditia mea in tainele articolului het s-a soldat cu descoperiri epocale, cel putin pentru mine.
Faptul ca scaunul, masa, usa, vaca, fotografia, sint cuvinte care se articuleaza cu de,
in timp ce cartea, fereastra, calul, pictura, se articuleaza cu het,
m-a facut sa ma gindesc un pic si sa concluzionez ca olandezii separa lumea...
nu in masc. fem. si neutru, ... ci in "comun" si "speciaal".
Ce au "special" cuvintele precum cartea, fereastra, calul, pictura ?
Special este faptul ca ele capteaza in continutul lor si o alta lume, imaginativa, mitologica, o deschidere inspre "altceva"...
De ex. usa (cu de) si fereastra (cu het):
Cu toate ca ambele se deschid si se inchid, in imaginatia omului (in toate basmele), usa de obicei este ceva care se incuie, sau te inchide ... in schimb fereastra este ceva care se deschide, te elibereaza. Capisci ???
Deci regula este simpla ca buna ziua ->
Cuvintele care exprima "comunul" se articuleaza cu de, iar cuvintele care exprima "specialul" primesc articolul het.
Bun...,
doar ca am mutat problema pe alt plan. Cum stim care este "comunul" si care este "specialul" ?
Mie imi place sa reflectez la aceste concepte, ... insa pe multi nu ii intereseaza.
Multi prefera mecanismul memorizarii, care la olandezi, in privinta cuvintelor cu het este deja ADeNe-izat.
Cuvintele cu het au fost deja articulate din vremuri atit de stravechi, incit nimeni nu mai stie regula ...,
iar eu oricum, nu am de gind sa invat olandeza.
In schimb mi-am gasit un reper pentru reflectare, totalmente independent de aceasta limba.
In momentul in care dau peste cuvinte sau concepte care ma pun pe ginduri, ...
ma reped la dictionar sa vad cum au articulat acel cuvint stravechii olandezi. Daca este cu het, reflectez in continuare, caut sa descopar misterul pe care il contine acel cuvint, altminteri normal, daca este cu de, nu imi mai bat capul, cuvintul usa este doar pentru usa, cuvintul scaun este doar pentru scaun...
De ex. cuvintele "problema" , "solutie"... Care din ele este mai conceptual ?
Ma duc la dictionar si vad: "problema" are het, deci ... e clar !
Solutiile nu valoreaza 2 bani, problema este importanta ! Pai, daca ma gindesc bine, pe asta o stiam si eu.
