Glamour, nu alta !

Povesteste ea:
La intoarcerea din Lisabona, ma astepta un mesaj de la o juna clienta americana, Kyna, care tocmai se casatorise si ma anunta ca a gasit un salon de unghii (adica mani\pedi-cura), condus de o tipa senzationala, “glamorous”, care si-a organizat un spatiu grozav, si profeseaza la stil american, “you-know-what-I-mean”, doar ca spatiul e cam mare si ar mai avea nevoie de cineva. Si Kyna i-a povestit despre mine, iar de-atunci aia o suna in continuu, cerindu-i numarul meu de telefon.
Am sunat-o pe juna Kyna si i-am acordat permisiunea sa-mi divulge numarul, sugerindu-i totodata printre felicitarile de rigoare, ca altele ar trebui sa fie preocuparile ei imediat dupa nunta ... (ce sa-i faci, asa ma ocup eu de oitele mele, care adora sa aiba un pastor blind “yet“ autoritar). In timpul conversatiei cu Kyna, una din chestiile care m-a atras la potentialul meu partner de afaceri a fost ca i-a zis: "You know. honey, I don't buy all that New Age shit", ceea ce m-a facut s-o intreb pe Kyna, dar ce e negresa ? "Oh, yes, Doleanna, I forgot to mention this, but she is so glamorous, and she intends to also open a spa in London, bla, bla ..."
Nu trecura nici 5 minute si primesc telefon : “Hello Doleanna, this is Missoni, I heard a lot about you, how can we meet ?”.
M-am infiintat la salonul ei, care e pe linga MagnaPlaza, pe Spuistraat , o straduta draguta cu cafenele ba normale ba cu marijuana, ba sex shop, diferentele fiind extrem de estompate, unde tot intelectualul se simte bine,in sensul ca poate zice ca se afla in miezul lui "in" ( "in and out" the western version of "yin and yang"). Salonul era foarte discret, fara firma, doar in vitrina se vedeau niste articole din reviste de moda cu referiri la acest mic secret al Amsterdamului.
Intru. Sala de receptie, cum scrie la carte, cu fotolase, computer pe birou, iar deasupra citeva monitoare pe care se plimbau modele dezabuzate de la diverse emisiuni de fashion gen MTV-CNN.

Trec de paravan, o sala de vreo 30 m2, cu vreo sapte mese si scaune (stil mobila veche) de manicura, pe jos mocheta "leopard", doi stilpi acoperiti cu poleiala aurita, muzica "gospel" surdina-spre-tare si doua cliente la doua mese invecinate hiriind in olandeza problemele lor de supermarket. Iau loc pe sofaua stil recamier si astept.
La biziitul, ceasului de fiert oua, semn ca se uscase oja, apar 2 negrese din odaia invecinata, una simpla iar alta cu o coafura linsa strinsa in coada roscata de cal (gen barbie-doll), fireste ca barbie era Missoni.
La inceput ambele se uitau la mine nedumerite, dupa ce imi pronunt numele, cealalta ramine in continuare nedumerita, in schimb Missoni se transforma instantaneu intr-un cu totul alt personaj, din cenusareasa, in manager of a big concern.
A inceput sa-mi vorbeasca intr-o voce joasa, privindu-ma intens pe sub sprincenele rase si desenate juma de cm mai sus decit cele initiale, miscindu-si bratele in gesturi alese:
“Doleanna, give me 2 minuts please”, apoi catre ailalta: “Erina, please take care of my clients, while i speak to Doleanna..., Doleanna what would you like to drink, a tea perhaps ?”, “Yes, please”. “Erina, please bring a cup of tea to Doleanna, but not in the usual trey, in that special round tray...”
Ideea era ca Missoni nu voia sa ma deranjeze de pe sofa'ua recamier pe care ma instalasem destul de comod si voia ca tava rotunda sa-mi serveasca drept masutza chiar pe sofa. Dar ti-ai gasit ca toanta de Erina sa priceapa astfel de subtilitati. In continuare cu expresia nedumeririi pe fata, aduce tava si incepe sa curete revistele de pe masa din fata sofalei, exact ceea ce Missoni voia sa evite. “NO, Erina”, exasperarea se intrezarea prin miscarea ochilor dati peste cap, “don't do that, put the tray on the sofa ...”
Suna telefonul si Missoni raspunde cu vocea ei joasa de stewardesa: “Hello, you speak with Misssoni Lazardi from Misssoni Lazardi Nail Spa, how can I help you?”
Dupa aia in sfirsit se aseaza linga mine, cu aerul linistit al omului care dupa ce a rezolvat toate problemele din Kosovo, Darfur si Middle East, isi poate permite citeva momente de liniste discutind cu un om care il intelege, cu care nu trebuie sa faca nici un efort. Fireste ca am avut timp s-o studiez: Nu e prea inalta, are un ten impecabil smead (de culoare deschisa), catifelat, decolteul si bratele muschiulase erau la vedere, stralucind uleioase, sini de piatra, manutze placute, inele si cercei cu pietre diamantoase, pantaloni, deci nu-i puteam vedea picioarele. Curios era ca aveam senzatia ca parca o cunosteam de altundeva. Din nou cu o voce seducatoare si complice:
"Doleanna, I can see us in the near future, in London, but ultimately in New York. I know that you understand that Amsterdam is not the place. People here do not understand. I had to fire all my personnel. They wanted to do nails. I do not do nails, I do glamour, and this is what my clients need. Even the Dutch clients, because Doleanna, you and I know that Dutch do not understand glamour, that's why we are going out of here, but not yet. I had to fire even the hairdresser, who I love dearly, but he simply does not understand my concept. So I simply did not know what to do. And I started praying, and I prayed and prayed ( aha, deci de aia nu-i place ei New Age), and one day Kyna shows up (juna casatorita) and tells me about you. And Doleanna, that very moment I knew, my prayers were finally answered. I spoke with my investors and accountants, and they said, but of course, you do not need a hairdresser, this is a mess, of course you need beauty treatments and massage ...”
Tot ascultind-o si avind impresia ca ma aflu intr’un film, am fost pocnita de revelatie: e barbat, d’le ! e un transvestite ! (de aia mi s-a parut cunoscuta, ca era tipica, ca’n filme), cred ca un transsexual, sinii erau implantati, dar era si o incarcatura hormonala in toata povestea, care asigura lipsa perilor si finetea pielii (avea 32 de ani). Uitindu-ma la el, cu alti ochi, vedeam clar fatza de june negru, un pic special, fiindca ceva special are el din nastere, no doubt about that, anyway, am discutat treaba asta si cu prietena mea gravida, Marina, care era sa nasca de excitment, “Oh Doleanna, I need to see him, I used to live in a gay area in Baltimore”.
M-am mai dus la Missoni o singura data, sa-mi faca manicura de proba (a 3-a din viata mea, nu e cine stie ce, avind in vedere personaje mult mai exotice cu care am avut de-a face la New York, de exemplu, manicurista ex-pianista rusoaika de la salonul Gemini, care visa ca eu sa performez masaje pe pianul la care ea sa cinte Rachmaninov).
Parca ghicindu-mi gindurile ..., cind muzica ajunsese la gospelul "Jesus never fails", Missoni a inceput si ea sa cinte si, zau ..., poate ca ar fi trebuit sa cint si eu ca tare spiritual a fost momentul, insa ce sa-i faci, pe mine m-a facut mama a’ dracului.
Tare pacat !