Ecuatia altruismului

Acu` citiva ani citeam cu interes despre puterea magnetica pe care a exercitat-o dintotdeauna topica de "altruism", atragind in mreje tot felul de indivizi, care hotareau pe loc sa devina "oameni de stiinta" in slujba subiectului.
Lucrarea... The Altruism Equation: Seven Scientists Search for the Origins of Goodness, prezenta intr-un mod nepretentios de captivant:

"The saga of man's quest to crack the mystery of altruism is a weird, uplifting, and sometimes tragic affair. Its heroes include a bearded Russian anarchist prince who thought mankind needed to learn a lesson from the animals; a bushy-browed loner who asked to be laid out in the Brazilian rainforest so that his body could be buried and then eaten by beetles; and the enigmatic suicide in a dingy London apartment of an atheist-chemist turned religious evolutionary mathematician."

Iata-i si pe cei 7 magnifici maniaci...
Charles Darwin, Walter Allee, T.H. Huxley, William Hamilton, Petr Kropotkin, George Price, and J.B.S. Haldane ...

Pina si eu am simtit nevoia sa iau niste notite despre ei...

Read More...

(1) Darwin a ramas cam nedumerit despre altruism, el analizind societatea albinelor ...

perplex la faptul ca acolo doar Regina-mama se reproduce, ... pe cind restul albinelor sclavageste de bunavoie prin jur, unele o fertilizeaza, altele se sinucid, ... si toate astea sint facute cu un spirit de sacrificiu de o nobletze uimitoare ... Cum asa ?? Pai iac`asa! ca de fapt e din interes !! fiindca Regina-maman se reproduce nu doar pe ea, ci si pe ei, ... pe sclavi, pe trintori etc etc ...

DECI e vorba de: ... that "greater-goodism" , care e "Darwin's solution to the problem of selfless behavior in a competitive world"

(2) apoi a venit unul, Thomas Henry Huxley...

"who believed that human nature was fundamentally selfish, and needed the refinement of culture to lift it above the animal fray."

(3) apoi a venit barbosul anarhist Prince Kropotkin ... care a citit lucrarile lui (2) si a ramas totalmente indignat ...

fiindca: "Wherever Kropotkin had looked in Siberia, he saw animals struggling together against the elements by sacrificing for each other and building societies of mutual aid. Wolves hunting in packs, horses forming defensive rings against predators, kittens huddling together to stay warm ..., all these made plain to Kropotkin what had escaped Malthus and Huxley and even Darwin himself: cooperation, not competition, was the rule of nature."

(4) In the 1920s in Chicago, a group of ecologists led by A. C. Allee and Alfred Emerson followed Kropotkin by emphasizing the struggle of organisms against their environments rather than against each other ...

"the ecologists from Chicago saw cooperation in nature rather than competition, discovering such surprises as "friendly" starfish and "loyal" sea urchins. Allee was a Quaker who sought to provide the scientific rationale for pacifism that Quakerism invited but lacked..."

Insa ei nu au stiut sa explice destul de convingator mecanismul natural al lui "feel-good theory"...

(5) ... "mecanism" care a aparut extrem de evident, dupa citeva halbe de bere ... unui geniu pehlivan ... "crouched over his beer in a London pub. He was J. B. S. Haldane.

In the 1920s and 1930s, the Cambridge biochemist and mathematical geneticist's popular essays and books were widely read, and his Periclean speeches -- to the Royal Society, to Cambridge's iconoclastic Heretics Society, and in Hyde Park -- were famous. He was a scientist, a philosopher, a writer, and a political speaker.

"I'd jump into the river to save two brothers and eight cousins," he is said to have slurred.

Here was the core idea: altruism was a function of genetic relatedness."

(6) apoi a aparut unul Bill Hamilton, ... a bushy-browed loner born in 1936 in Oaklea, Kent, just a four-mile walk from Darwin's old Down House...

animat de biologie dar si de matematica ... "Spending lonely nights huddled on the benches of Waterloo Station scribbling equations, Hamilton desperately sought to solve nature's mystery of kindness."

si asa se facu ca a aparut eleganta ecuatie ... r x b > c ...

[the mathematical formulation of the idea that if the cost (c) of acting altruistically (measured in numbers of offspring the altruist loses by conferring help on another) was lower than the benefit (b) to the recipient of the altruistic act (again, measured in numbers of offspring) times the co-efficient of relatedness (r) of the two players (the probability that the two individuals both possess the gene in question), then genes for altruistic behavior could evolve].

(7)Intre timp, in America ... Meanwhile, in America, ... a disaffected former chemist turned science writer was breaking up with his religious wife. With the insurance money from a botched thyroid operation, George Price bought a ticket on the Queen Elizabeth and sailed to England.

There, he decided, he was going to help crack the problem of altruism.

Never mind that he had no statistical or biological education, nor institutional affiliation, nor any connections..., Price went straight to work. ...

In the end, hopeless, broke, and alone, he slit his throat and was found dead by the police on the linoleum floor of his decrepit London squat.

Iata si unul care nu e mentionat in cartea lui Dugatkin, ...

(8) Robert Trivers, care nici macar nu era interesat in biologie, voia sa se faca lawyer, ... "and it would take a tragic breakdown (a mania that took the form of staying up all night, night after night, reading Wittgenstein and finally collapsing)!!!! (asta e ingrozitOOOr, si eu l-am citit obsesiv pe Wittgy !!!)... to bring him closer to the animal world."

si studiind shopirlele, a ajuns in Jamaica ...

"When we flew to Jamaica," Trivers remembers, "I took one look at the women and one look at the island and decided to become a lizard man if that's what it took to go back there."

Thus was born the career of the man who would pretend to explain altruism.

si... Ia uitati-va ce frumos ...! The theory of "reciprocal altruism" was modeled as the famous Prisoner's Dilemma,

and Trivers and others were able to show that repeated encounters between "players" would produce cooperative behavior, since in the long run this provided more gain.

Literally and logically, benevolence can be born of self-seeking: under the right circumstances, cooperation actually pays.

( QED chiar de magarushii de alaturi ...)

Cine vrea sa-si cumpere cartea, sa si-o cumpere !

Pina atunci insa, recomand aceasta >>> recenzie ...

o piesa biblica ... In the garden of Eden

La taclale ...

expresivitate suprema, vulnerabilitate, carne vie.
ma induioseaza...

----

Uneori ascult fiecare clip in parte, alteori le pornesc pe toate simultan.
Camera se umple de o placuta rumoare gainsbourgiana ...

nu ma omor dupa Clooney ...

UPDATE:  Damn ! It didn't happen !

insa m-a dat gata in "the Descendants"...
Vreau sa ia el Oscaru` diseara. Stiu ca toti tin cu francezul din "the Artist", cica e un rol extrem de dificil, bla bla bla, insa dupa mine, e usor sa interpretezi un "rol dificil". Ai multe repere de care sa te agati.
Mult mai greu e sa interpretezi un rol lipsit de dificultate.
Fara sa vrea, Clooney cu privirea lui "descumpanita", mi l-a readus in minte pe inegalabilul Mastroianni.

10 pasi de dans macabru (lipsit de coreograf), dar cu prima-balerina ...

Inca o carte despre WWII ...

Fateful Choices:
Ten Decisions That Changed the World, 1940-1941
by Ian Kershaw



in care se pune intrebarea:
Oare deznodamintul acestui razboi, care a izbucnit datorita conditiilor istorico-social-politico-economice, etc and whatever ...,
sa se fi datorat superioritatii tactico-strategice ale fortelor armate ale Aliatilor, miscarii de rezistenta, bisericii, nationalismului, patriotismului ...? sau
a fost rezultatul unor coincidente si accidente, a unor pasi grabiti de balet lipsit de coreograf, executati de citeva personaje dominate de viziuni nebunatice si nedemonstrabile, dar care,
prin incapatinarea lor, prin carisma lor sau lipsa ei, au reusit sa-si impuna deciziile ?
Autorul alege varianta dansului accidental si confera rolul primei balerine, lui Churchill !!

"In view of all this, we must return to the underlying premise so eloquently propounded by Kershaw: that the major events of World War II were the work of individuals.
In August 1939, Hitler and Stalin agreed to smash Poland and to re-divide Eastern Europe, yet no more than a handful of assistants had advance knowledge of all this.
Without Churchill's eloquence and dynamism, the war against Nazism would have come to an end nearly as soon as it started.
Hitler and Hitler alone decided to invade the Soviet Union. Roosevelt and his trusted associates prepared the United States for war. And it was only when the emperor of Japan nodded his head that a mighty Japanese fleet, loaded with attack aircraft, sailed for Hawaii.[...]
And so events took their inexorable course. This led to victory for the Western democracies, but it led to victory, too, for Stalin's tyrannical empire." (Recomand recenzia acestei carti, scrisa de Istvan Deak , un admirabil jurnalist si un excelent profesor in astfel de subiecte. De multe ori analize si recenzii mult mai satisfacatoare decit cartile analizate ...)

Adica, cu cu alte cuvinte... Read More...
Convingere ferma si profunda a lui Churchill ca nazismul ar fi fost un mai mare dusman pentru Anglia decit comunismul, a reusit sa rastoarne pozitia majoritara a cabinetului de a negocia cu Hitler prin intermediul lui Mussolini (Foreign Secretary Lord Halifax ...) "Without the London government's resolve not to negotiate with the Nazis, the European struggle might have ended then and there. All other decisions would have become superfluous, or would at least have been very different ..."

Din cauza celor de mai sus, cica ar fi decis Hitler atacul asupra URSS, ... o miscare nu prea bine gindita. Hitler (care cucerise Polonia, Franta ...) a fost totalmente buimacit de pozitia Londrei,
asa ca s-a gindit ca daca ii va anihila si pe rusi (o miscare pentru care nu era pregatit, insa care i se parea "floare la ureche")..., poate ca Anglia se va lasa impresionata ...

Taman atunci Japonezii, cu urechea la Emperor, incercind sa-i interpreteze versetele, au hotarit sa-si mute fortele armate din nordul tarii, inspre sud ..., lasind nordul la indemina rusilor ...,
in timp ce ...
Mussolini a decis sa atace Franta, sa-i bata pe englezi in Egipt, dupa care sa invadeze Grecia ...
"What passed [in Rome] for dictatorial decisiveness was in reality the merest veneer of half-baked assumptions, superficial observations, amateurish judgment, and wholly uncritical assessment."
Italienii ca aliati au creat mai multe probleme nemtilor ..., decit inamicii oficiali (ca Franta).

Si Stalin a fost totalmente luat prin surpriza de atacul nepregatit al nemtilor, ... el se gindise sa se razboiasca cu ei, dar ceva mai incolo (peste un an macar), cind echipamentul armatei ar fi iesit din "fabrica" ... Plus ca isi omorise cu putin inainte, mare parte din elita lui militara, si tot asa ...

dar mai cititi si voi ...

Gainsbourg..., delicatto ma non troppo

sa incepem anul cu un  menuet...

Totul se explica pina la urma ...

hai ca mi-a placut asta.
am pescuit-o de pe FaceBook.

a iesit frumos monumentul de la Ground Zero ...

"Reflecting Absence"

imi place si burlescul lui Lady GaGa

Iata compozitia "Poker face", muzica si versurile compuse de artista, in sine:

si iata aceeasi compozitie transpusa intr-un show burlesc, specific semnaturii lui "Lady GaGa".
E de semnalat si magnetismul interactiei cu publicul...

Altminteri, "poker face":
a poker term for a blank expression that does not reveal anything

sper sa se intilneasca, acolo...

in decurs de 3 zile ...,
doua personaje mult iubite si admirate de mine pentru talentul lor deosebit, au plecat pe lumea cealalta.

marele pictor Lucien Freud, la 88 de ani,
si..., tulburatoarea, dar mult tulburata Amy Winehouse, la doar 27.

Sint convinsa ca se vor intilni dincolO, amindoi fiind sortiti aceluiasi loc, banuiesc.
Sper ca maestrul s-o picteze, iar Cel de Sus sa aibe bunavointa sa faca ce-o sti, ca picturile sa ajunga pe lumea asta.

Read More...
Versurile lui John Updike, dedicate lui Lucian Freud:

Yes, the body is a hideous thing,
the feet and genitals especially,
the human face not far behind. Blue veins
make snakes on the backs of hands, and mar
the marbled glassy massiveness of thighs.
Such clotted weight’s worth seeing after centuries
(Pygmalion to Canova) of the nude
as spirit’s outer form, a white flame: Psyche.

How wonderfully St. Gaudens’ slim Diana
stands balanced on one foot, in air, moon-cool,
forever! But no, flesh drags us down,
its mottled earth the painter’s avid ground,
earth innocently ugly, sound asleep,
poor nakedness, sunk angel, sack of phlegm.

N.

Am cunoscut un om care, in tinerete, m-a sunat la telefon, pentru a ma anunta ca avusese o revelatie, pe care doreste sa mi-o impartaseasca. M-a invitat la el. Eram prieteni, el chiar ma curta, cum le curta mai pe toate fetele.
M-am dus. Ne-am asezat. Si atunci el mi-a zis: "Am realizat ca omul este dominat in tot ce face in viata lui, in tot ce face cu viata lui, de FRICA. Ei bine, eu am decis ca, de acum inainte, sa nu ma mai las dominat de eA !!"
Eram prea tinara ...
Nu mai retin ce i-am raspuns, probabil vreo platitudine, insa imi amintesc ca am trait cele spuse de el cu sentimentul de "ei si? parca nu stim cu totii acest lucru"...

Nu stiam pe-atunci ca, de fapt, trebuia sa-l fi intrebat: "si, aceasta revelatie sa insemne oare ca, la o adica, te vei sinucide ??", fiindca ...
la vreo 20 de ani dupa, el asta a facut.

Iar eu, de mai bine de 15 ani incoace, am ramas cu sentimentul de vinovatie.

the BEST !!!!

A Comédia de Deus

hmmm..., placut de contemplat intr-un film, greu de suportat in viata de toate zilele...
João César Monteiro, Poet-Provocateur

Cafeaua mea turceasca....

In fiecare dimineata a vietii mele imi pierd in mod intentionat timpul cu prepararea cafelei turcesti. Este rutina mea rituala pe care o trag dupa mine ca pe un firicel care nu are voie sa se rupa... prin numeroasele si diversele meleaguri si culturi in care mi-a fost dat sa traiesc.
Acest firicel imi confirma continuitatea esentei mele existentiale, in ciuda multiplelor pelegrinari.

Nu a fost intotdeauna usor, mai ales la inceputul emigratiei.
Cel mai greu a fost la New York, unde cafeaua este o zeama lunga si transparenta. Am avut ceva de cautat si pina la urma am gasit un magazin puerto-rican care arata ca un depozit de saci cu boabe de cafea de diverse varietati.
Nu a fost greu sa obtin de la ei sa-mi amestece 3 sorturi in proportie (50-25-25%), insa a fost a fost dificil sa-i conving sa le macine "pudra", fiindca le era frica sa nu li se strice masinaria. Ei produceau de obicei o textura mai mare, potrivita pentru espresso sau cafea filtru. Am insistat sa faca un test, le-am promis ca voi cumpara o cantitate mai maricica..., si testul a reusit.
Cind, peste ani, m-am reintors in Europa, macinatul nu a mai fost o problema, iar magazinele din diversele tzari in care am locuit ma foloseau deseori spre a-si initia personalul novice in dramuiri de soiuri de cafele, gramaj, cintarit etc etc..., asa ca dupa citeva experiente, am decis sa trec la un amestec 50-50%, spre a le face si lor si mie viata mai usoara.
Important pentru amestec este ca un soi de boabe sa fie mai inchis iar altul mai deschis la culoare. Toate oricum sint "arabica", insa e placut sa simti un iz de cafea mai prajita. Amestecul meu este "colombian" cu "mocca".
Eu numesc vasul in care imi fierb cafeaua "ibric", care zice-se vine de la grecescul "briki", dar de fapt ce provine din araba...,
insa turcii il numesc "cezve", fiindca la ei ibricul e un altfel de vas folosit pentru alte chestii.

Iata cum imi pregatesc eu cafeaua in fiecare dimineata:
umplu cana mare 3/4 cu apa rece si o torn in ibric sa fiarba la foc mic.
Fiindca beau o singura cafea pe zi, cana mea de portelan este generoasa. O ador si nu las pe nimeni sa se apropie de ea. Daca e sa se sparga, s-o sparg eu, ca sa nu ma supar pe altcineva, nici macar pentru o clipita.

Adaug de la inceput o ligurita de zahar, plina virf. Cafeaua turceasca (o spun toate babele...) nu se face fara zahar, fiindca zaharul anihileaza taria cafelei (care e mult mai tare decit alte tipuri de cafea, fiindca se prepara prin fierbere) care altminteri ar provoca palpitatii neplacute. Asa ca eu refuz sa ofer cafelutza mea renumita celor care imi zic ca vor cafeaua "fara zahar". N-au decit sa bea espresso, care se prepara prin filtrare.
Lingurita este si ea mai maricica, nu de supa, dar nici din alea delicate. O port cu mine cind plec prin alte parti, fiindca toti au lingurite prea mici.

Cind apa se mai incalzeste, adaug 2 lingurite pline virf (format muntele Fuji) de cafea.
Si apoi mai adaug nitel (sa fie !) Tot atunci adaug si praful de cardamom macinat de mine prin presarea si tocarea asidua a bobitelor in micutul mojar alaturat.

Amestec bine si astept si astept si astept si astept si astept...
sa se formeze din launtrul lichidului dens si negru, acea spuma care indica momentul in care gustul cafelei atinge perfectiunea.
Uneori astept peste 5 minute ca sa ajung sa culeg cu lingurita spuma in starea ei perfecta de densitate, si s-o plasez pe fundul canii, sa zaca acolo intacta timp de inca vreo 3 minute,
pina cind si restul cafelei isi aseaza zatul noroios pe fundul ibricului (proces ajutat prin adaugarea a citorva picaturi de apa rece).

Scapata de acea smoala (zat) care va ramine pe fundul ibricului, cafeaua sub forma de lichid de o transparenta opaca este turnata de mine peste spuma care a asteptat rabdatoare pe fundul canii, ceea ce o impinge la suprafata intr-o simfonie de culori maronii si mulatre. Daca nu se intimpla asa, ziua esueaza.
Odihnindu-se in ceasca de portelan, cafeaua mai formeaza o cantitate de zat care se sedimenteaza pe fundul cestii. De aia cafeaua trebuie sorbita cu grija, si nu pina la fund. Stratul delicat de zatz poate fi folosit mai tirziu, pentru "ghicitul in cafea", cind dupa intoarcerea canii cu fundul in sus, se formeaza pe peretii ei o dantela plina de mesaje secrete...
Read More...

Intr-o carte despre "harem" (o institutie mult mai complexa decit ceea ce se zice despre ea), se povestea cum sultanul era servit de catre 10 pina la 40 de odalisce pentru ca sa-si bea cafeluta matinala, doua ii aranjau vesmintele si barba in asa fel incit sa nu se umple de zoaie cind incepea sorbitul, o alta culegea apa proaspata si rece, alta prajea boabele de cafea, alta le macina, alta macina cardamomul, alta se ocupa de nisip si prepara focul mic pe care o alta urma sa plaseze ibricul si toate cele descrise mai'nainte, iar acea care trebuia sa se ocupe de fierberea cafelei si sa o puna in ceasca de care buzele sultanului urmau sa se atinga, era odalisca... careia ii venise sorocul sa se marite si sa paraseasca haremul..., daca si NUMAI daca, reusea sa supravegheze si sa culeaga spuma somptuoasa a cafelei !!! Daca o pierdea, sau se pulveriza, neavind densitatea prin care sa se auto-mentina, ... acea odalisca nu se mai marita si raminea dezonorata pe vecie !!!

Chiar si in zilele noastre, preparatul cafele turcesti este legat de cutuma matrimoniala.
Mireasa este judecata dupa spuma si gustul cafelei, ca pe vremuri...
Pina si mirele trebuie sa treaca testul cafelei: el primeste o cafea in care mireasa in loc de zahar pune sare (brrr !!). Daca in timp ce o soarbe expresia lui faciala denota doar incintare si placere, dovedeste ca este un barbat cumpatat, iar casatoria este binecuvintata.

puterea relatiilor virtuale...

Moartea lui Leo m-a prins in Romania... Altminteri, l-am vazut si eu de vreo 2-3 ori in viata mea, dar nu pot spune ca l-am cunoscut, de fapt am prieteni care i-au fost prieteni. Chiar la ei ma aflam cind s-a telefonat vestea. Uimire, plinsete..., privit fotografii, amintiri.

La citeva zile, deja la Bruxelles, am deschis citeva bloguri si am ramas uluita de comentariile extrem de negative la adresa lui "alș".
Ceea ce m-a facut sa reflectez nitel la excesul de adrenalina pe care il genereaza spatiul si relatiile virtuale. Oamenii astia au uitat ca este vorba de un om care a murit. Dadeau in el in continuare...
Il apreciam pe blogosphera, unde-i urmaream cu placere rautatile. Admiram maiestria cu care isi sustinea rolul lui de erudit critic de film, de homosexual nonșalant, aveam intelegere pentru faptul ca se simtea dator sa isi apere cu semetie statutul de rara avis in Romania.
Ceea ce e luat de multi drept trufie, îngâmfare, aroganța...,
in cazul unor oameni care se considera marcați, nu are cum sa fie decit un comportament natural.

Insa... m-a socat, m-a deprimat, mi-a intors stomacul pe dos si inca nu mi-am revenit din amareala, cind citind comentariile rautacioase despre "alș", am aflat brusc ca in noiembrie 2010, s-a sinucis tinara, frumoasa si vioaia bloggerita "afreuda".
Cum s-a putut asa ceva ? Nici pe ea nu o cunosteam. Dar vestea m-a izbit mai puternic decit moartea lui Leo.
Ca sa vezi puterea relatiilor virtuale...

On Discovering a Butterfly

I found it and I named it, being versed
in taxonomic Latin; thus became
godfather to an insect and its first
describer -- and I want no other fame.

Desi in viata de toate zilele as fi avut grija sa pastrez o distanta care sa ma fereasca de prezenta fizica a lui Nabokov (adica m-as fi ferit de el ca de dracu`), admiratia mea pentru acest personaj nu are limita ...


Evident ca m-am bucurat ca finally "Nabokov Theory on Butterfly Evolution Is Vindicated"

Few professional lepidopterists took these ideas seriously during Nabokov’s lifetime. But in the years since his death in 1977, his scientific reputation has grown. And over the past 10 years, a team of scientists has been applying gene-sequencing technology to his hypothesis about how Polyommatus blues evolved. On Tuesday in the Proceedings of the Royal Society of London, they reported that Nabokov was absolutely right.

Eu l-am crezut atunci cind a sustinut ca felul subtil, sublim, satyr, in care ne-a prezentat el pe efemerismul nymphetei Lolita, nu avea nici o iota de pedophilie (cum a fost acuzat de obtuzimea burgheza),
ci era o translatare a studiului si observatiilor sale pasionale asupra acelei specii de un paradox unic, desemnata in toate limbile lumii prin cuvinte cu rezonanta frematatoare care sa sugereze zbaterea aripilor lor pudrate in culori altminteri de nedescris, "fluture", "farfala", butterfly", "papillon", "бабочкa"...

Ramine deci speranta ca si teoria mea legata de fluturi, sa fie cindva adeverita stiintific,
si anume ca Omul s-ar fi format din incrucisarea cimpanzeului cu fluturele ...
Si in teoria mea este vorba de un fluturas albastru.

PS. am mai descoperit si alte afinitati cu maestrul:
Si eu am evitat sa invat limba germana;
Si eu am aceeasi malformatie: Nu gindesc in cuvinte (chiar m-am certat cu multi prieteni pe aceasta tema)!
Mare mi-a fost placerea sa citesc cele de mai jos:

I don't think in any language. I think in images. I don't believe that people think in languages. They don't move their lips when they think. It is only a certain type of illiterate person who moves his lips as he reads or ruminates. No, I think in images, and now and then a Russian phrase or an English phrase will form with the foam of the brainwave, but that’s about all.
(From a BBC Interview, 1962)

de mentionat in treacat...

Zilele astea a trecut S. pe-aici, ceea ce ma bucura...
Astea's vizite rare, discrete, eu ii vizitez blogul mult mai des. E drept ca am si ce citi...

voi incerca si eu sa respect hotarirea lui Nietzsche...

Iata promisiunea pe care si-a propus-o Friedrich Nietzsche de 1 Ianuarie, acum 130 de ani:

"Today everybody permits himself the expression of his wish and dearest thought; hence I, too, shall say what it is that I wish for myself today, and what was the first thought to run across my heart this year – what thought shall for me be the reason, warranty, and sweetness of my life henceforth.
I want to learn more and more to see as beautiful what is necessary in things: then I shall be one of those who make things beautiful. Amor fati [=love of fate]: let that be my love henceforth!
I do not want to wage war against what is ugly. I do not want to accuse; I do not even want to accuse those who accuse. Looking away shall be my only negation. And all in all and on the whole: some day I wish to be only a Yes-sayer"
(Die fröhliche Wissenschaft, 1882)

Hmmm, cred ca voi exclude ultima fraza, aia cu Yes-sayer. Pare imposibil pentru mine.
In schimb imi place si cred total in ideea ca... daca reusesti sa inveti (e necesar un oarecare efort...) sa vezi frumosul in toate cele ce se intimpla (atit tie cit si in jurul tau)... "then I shall be one of those who make things beautiful."
Ma voi stradui sa fiu cit de cit la inaltime.

Bravo, maestre, cita claritate si simplitate in a exprima idei iluminatoare, a caror profunda complexitate, noi, muritorii de rind, nu am putea-O discerne, de nu ar fi elocventa ta.
Mare noroc am avut sa te intilnesc !

from Betty Boop
to God's ears !!

cu sau fara SOLIPSISM, oricum e vai de noi...

Interesant articolul, ma indeamna sa replonjez in anii in care obsedam despre Wittgy. Noroc ca mai exista si alti maniaci...

In Wallace's view, Wittgenstein had left us, again, without the possibility of contact with the outside world. As he told McCaffery, the Investigations "eliminated solipsism but not the horror." The only difference between this new predicament and that of the Tractatus was that rather than being trapped alone in our private thoughts, we were trapped together, with other people, in the institution of language. This was warmer than solipsism, but, as another form of being sealed-off from reality, it was cold comfort. Explaining this disheartening realization, Wallace said that "unfortunately we're still stuck with the idea that there's this world of referents out there that we can never really join or know because we're stuck in here, in language, even if we're at least all in here together."

au aparut in ziare lucruri de care imi povestea mama...

Pogromul de la Iasi, 29 iunie 1941

Strada Vasile Alecsandri, undeva linga actuala Stare Civila din zona Piata Unirii, asa cum arata

imediat dupa masacrul din 29 iunie 1941

Da, si eu cred ca Wittgy asta a vrut sa spuna...

Zice unul:

"It has often struck me as ironical that Wittgenstein is criticised for being a quietist. It is true that he said philosophy leaves everything as it is. This has wrongly been interpreted as meaning that according to Wittgenstein philosophy is impotent – that it is powerless to affect anything at all. This is a gross misinterpretation of what he wrote. It also seems to me the exact opposite of the truth. What Wittgenstein says should be left alone is the grammar of our language. It’s not our business to devise better grammars. Our business is to tidy up linguistic or conceptual confusions rooted, among other places, in existing grammar. What we can do is clarify and disentangle conceptual confusions in the sciences..."

Si eu cred ca gramatica este un organism viu, un produs autentic al istoriei unui neam, care o naste in mod natural, in afara pacatului de imperechiere, in afara unui program prestabilit, insa...,
apoi si in acelasi timp, se contopesc ... intr-o imbratisare incestuoasa, in care rolurile se schimba si nascutul devine nascator si viceversa, incit pina la urma, chiar daca fiecare, si neamul si gramatica, se schimba continuu, ele nu se mai pot descleșta.
De unde si vorba: se schimba intr'UNA !

de La Hare (1606-1656)


Grammar is here personified as a woman.
The essence of this art is explained in the inscription
VOX LITERATA ET ARTICULATA IN DEBITO MODO PRONUNCIATA

which may be translated as:
'A meaningful and literate word spoken in a correct manner'.

Imi place sa citesc carti despre gramatica diverselor limbi, chiar daca nu invat si nu vorbesc limbile respective. Le citesc ca pe romane-detectiv, amuzindu-ma la incercarile specialistilor de a extrage reguli didactice pentru explicarea acestui produs misterios.
Oricare aspect pe care aleg sa-l urmaresc se umfla in amploare si capata un soi de fascinatie care te impinge la tot felul de intrebari la care vrei sa afli raspuns.

Sa iau spre ex. -> ARTICOLUL , ... ha-ha distractia incepe !
Intrebarile incep sa colcăie incercind sa razbeasca spre a ajunge pe lista mea:

- de ce la englezi exista doar the , acelasi si pentru masc. si pentru fem., si pentru fiinte si pentru obiecte, pe cind ...
- la olandezi toate cuvintele, fie ele fiinte, fie obiecte, fie ele masc. fie fem. primesc articolul de, in afara de o mare categorie de cuvinte, fie ele fiinte, fie obiecte, fie ele masc. fie fem. care, cf. unei reguli "misterioase, nescrise" (zic ei), primesc articolul het ? si...
- de ce la români nu numai ca se face diferentiere intre masc. si fem., dar articolul nici nu este o entitate aparte, ci incastrat in cuvint, -ul, -a, la sfirsitul lui ? Asta nu se intimpla cu surorile latine, franceza, italiana...

Eu decid la care din ele sa caut raspuns.
Fireste ca, declaratia fara drept de apel a olandezilor ca nu exista regula pentru "wtf het ?" si ca acele cuvinte articulate cu het trebuie m e m o r i z a t e , ceea ce tot olandezul o face cu rezilienta lui calvinista...,
a declansat in mine pornirea in cautarea acelei reguli nescrise, care precis trebuie sa existe ingropata pe undeva.
Read More...
Profa mea de olandeza a luat foarte personal aceasta aroganta expeditie a mea in tainele gramaticale ale limbii olandeze. Pina la urma a intrerupt cursurile cu mine, mai ales dupa ce i-am povestit ca am vazut la TV o emisiune despre redarea erotismului in diverse limbi, unde cineva a sustinut ca erotismul nu se prea poate reda in limbile cu verbul la sfirsitul frazei, cititorul neavind cum sa ghiceasca daca intentia acelor cuvinte fara verb, insiruite pe vreo 4 rinduri, este erotica sau retorica ... Era vorba de limba germana, insa profa stia ca eu stiu ca si olandeza are verbele la sfirsit.

Expeditia mea in tainele articolului het s-a soldat cu descoperiri epocale, cel putin pentru mine.

Faptul ca scaunul, masa, usa, vaca, fotografia, sint cuvinte care se articuleaza cu de,

in timp ce cartea, fereastra, calul, pictura, se articuleaza cu het,

m-a facut sa ma gindesc un pic si sa concluzionez ca olandezii separa lumea...

nu in masc. fem. si neutru, ... ci in "comun" si "speciaal".

Ce au "special" cuvintele precum cartea, fereastra, calul, pictura ?

Special este faptul ca ele capteaza in continutul lor si o alta lume, imaginativa, mitologica, o deschidere inspre "altceva"...

De ex. usa (cu de) si fereastra (cu het):

Cu toate ca ambele se deschid si se inchid, in imaginatia omului (in toate basmele), usa de obicei este ceva care se incuie, sau te inchide ... in schimb fereastra este ceva care se deschide, te elibereaza. Capisci ???

Deci regula este simpla ca buna ziua ->

Cuvintele care exprima "comunul" se articuleaza cu de, iar cuvintele care exprima "specialul" primesc articolul het.
Bun...,

doar ca am mutat problema pe alt plan. Cum stim care este "comunul" si care este "specialul" ?

Mie imi place sa reflectez la aceste concepte, ... insa pe multi nu ii intereseaza.

Multi prefera mecanismul memorizarii, care la olandezi, in privinta cuvintelor cu het este deja ADeNe-izat.

Cuvintele cu het au fost deja articulate din vremuri atit de stravechi, incit nimeni nu mai stie regula ...,

iar eu oricum, nu am de gind sa invat olandeza.

In schimb mi-am gasit un reper pentru reflectare, totalmente independent de aceasta limba.

In momentul in care dau peste cuvinte sau concepte care ma pun pe ginduri, ...

ma reped la dictionar sa vad cum au articulat acel cuvint stravechii olandezi. Daca este cu het, reflectez in continuare, caut sa descopar misterul pe care il contine acel cuvint, altminteri normal, daca este cu de, nu imi mai bat capul, cuvintul usa este doar pentru usa, cuvintul scaun este doar pentru scaun...

De ex. cuvintele "problema" , "solutie"... Care din ele este mai conceptual ?

Ma duc la dictionar si vad: "problema" are het, deci ... e clar !

Solutiile nu valoreaza 2 bani, problema este importanta ! Pai, daca ma gindesc bine, pe asta o stiam si eu.

Imaginarul, Virtualul si ARTA

Trebuie s-o fi spus si altii ...
Oamenii se deosebesc de animale NU din cauze de creier complex, comportament introspectiv, inteligenta, ratiune, auto-constientizare, norme de interactiune sociala, planificare etc etc ...
Toate aceste calitati, oricare ar fi gradul lor de dezvoltare si rafinament, oricare ar fi produsele si efectele lor, tot nu separa OMUL de BESTIE.
De aia si preponderenta de bestii in rindul oamenilor, indiferent de cit de rudimentari sau sofisticati ar fi.

Iar bestia umana, fireste, este cu mult superioara bestiei animale.

Dupa mine, singura trasatura care separa omul de bestie (si nu toti oamenii o au...) este IMAGINATIA.

Imaginatia este facultatea care il face pe om sa salte din senzorial, si sa creeze ARTificialul, adica o lume imaginara. Lumea imaginara a aparut din vremuri stravechi, o data cu OMUL (acu’ nu stiu cite sute de mii de ani) si, in decursul istoriei, a servit la crearea si a binelui si a raului (fiindca imaginatia poate construi si BRUTA)

Si de ce exista ARTA ?

Fiindca ea reprezinta legatura pe care o avem cu ceea ce am dori sa fim, cu ceea ce am vrea sa traim, cind ni se face scirba de bestia din noi.

Ne face mai frumosi, de aia suntem adictati la ea, de aia co-operam in mod constient cu aberatiile ei.
Co-operam cu grasana care joaca in Violeta din Traviata, si o vedem frumoasa si plapinda fiindca avem nevoie de triumful dragostei.

Frematam la poemele, picturile, filmele, care imortalizeaza acel “te iubesc” si “te ador”, fiindca stim prea bine ca aceste momente in lumea reala sint trecatoare. Cu totii avem nevoie de ele, desi unii mai mult iar altii mai putin..., in functie de IMAGINATIA fiecaruia.

Ceea ce azi poarta numele de “lume virtuala” este o trivializare a conceptului de “lume imaginara”, o decadere, o incercare de asasinare a acelei calitati superbe care, cu toate ca facultativa, este de esenta definitorie pentru OM.

Daca prin lumea “imaginara” omul isi crea posibilitatea de evadare din abjectiunea lumii reale...,

lumea “virtuala” este incercarea omului slab cu “duhul” de a salta mizeriile sale bestiale pe plan virtual.

OMUL asa cum il inteleg eu, cu acea facultate distinctiva..., a devenit parte din lumea de “endangered species”.

post-midterm 2010 press: citeva articole la care subscriu ....

How Obama Saved Capitalism and Lost the Midterms
the NYT, Nov.2, 2010

I Still Love Obama. Am I the last person in America who still adores President Obama?
the SLATE, Nov.2, 2010

am consultat my Crystal Ball...

si... atita am de spus:
contrar tuturor prezicerilor, se prevede o mare surpriza !!!