Moartea lui Leo m-a prins in Romania... Altminteri, l-am vazut si eu de vreo 2-3 ori in viata mea, dar nu pot spune ca l-am cunoscut, de fapt am prieteni care i-au fost prieteni. Chiar la ei ma aflam cind s-a telefonat vestea. Uimire, plinsete..., privit fotografii, amintiri.
La citeva zile, deja la Bruxelles, am deschis citeva bloguri si am ramas uluita de comentariile extrem de negative la adresa lui "alș".
Ceea ce m-a facut sa reflectez nitel la excesul de adrenalina pe care il genereaza spatiul si relatiile virtuale. Oamenii astia au uitat ca este vorba de un om care a murit. Dadeau in el in continuare...
Il apreciam pe blogosphera, unde-i urmaream cu placere rautatile. Admiram maiestria cu care isi sustinea rolul lui de erudit critic de film, de homosexual nonșalant, aveam intelegere pentru faptul ca se simtea dator sa isi apere cu semetie statutul de rara avis in Romania.
Ceea ce e luat de multi drept trufie, îngâmfare, aroganța...,
in cazul unor oameni care se considera marcați, nu are cum sa fie decit un comportament natural.
Insa... m-a socat, m-a deprimat, mi-a intors stomacul pe dos si inca nu mi-am revenit din amareala, cind citind comentariile rautacioase despre "alș", am aflat brusc ca in noiembrie 2010, s-a sinucis tinara, frumoasa si vioaia bloggerita "afreuda".
Cum s-a putut asa ceva ? Nici pe ea nu o cunosteam. Dar vestea m-a izbit mai puternic decit moartea lui Leo.
Ca sa vezi puterea relatiilor virtuale...
No comments:
Post a Comment