de la evrei la Sisif (nu si viceversa...)

Cei care sint evrei (de ex: eu), stiu prea bine ca ...evreii nu sint “eroi” in conotatia grandioasa si falnica a cuvintului. Ei pot fi considerati “eroi”, intr-o alta acceptiune a cuvintului si anume, datorita faptului ca in decursul istoriei nici un alt popor stravechi de milenii, nomad fara de tzara, deloc prea numeros, prigonit in mod brutal si persecutat pe motiv de etnie (si nimic altceva) ..., nu ar fi rezistat si nu ar fi reusit sa supravietuiasca ca neam pina in zilele noastre. Ori, odata cu aceasta reusita de a supravietui in pofida celor mai crunte intemperii, apar sine qua non si slabiciunile, trapele, pacatele si tentatiile in care s-a complacut neamul evreiesc dintotdeauna si, cu toate ca ... de fiecare data a platit amarnic pentru aceste slabiciuni, iata ca nu a avut puterea sa se dezbare de ele, si le repeta la infinit, purtindu-si destinul precum Sisif pietroiul.

Din cauza nazuintei caracteristica unui popor nomad, de a fi integrat in diversele societati, neamul evreiesc a cazut de nenumarate ori in capcana de a confunda faptul ca sint “utilizati”, cu betia de a fi “apreciati”, ba chiar iubiti. Citeva exemple:

Cind prin sec.V vizigotii, cucerind Spania si trezindu-se conducind 8 milioane de catolici de limba latina, i-au folosit pe evreii locali drept mediatori intre ei si majoritatea indigena..., evreii s-au considerat “apreciati” de catre aceste triburi germanice, nicidecum “utilizati”. Insa cu timpul, ne mai fiind necesara functia de mediator, ... pe parcursul a celor 200 de ani in Spania Vizigota, situatia evreilor s-a deteriorat simtitor, persecutiile si atrocitatile atacind insasi esenta si existenta neamului evreiesc. Asa se face ca in sec.VIII, evreii din Spania au fost favorabili invaziei musulmane, percepindu-i pe Mauri drept eliberatori de sub crincena persecutie vizigota. Si iarasi, sub noua ocupatie, la inceput, evreii s-au considerat extrem de “apreciati” si onorati de prestigiul si increderea care li se acorda. Pe vremea aceea comertul international era in plina inflorire, iar musulmanii erau exclusi de pe pietele Europei, si nici crestinii nu aveau libera trecere prin apele teritoriilor islamice. Doar evreii puteau circula liber pe mapamond, stabilind relatii comerciale prin toate zonele lumii. Din cauza istoriei lor complexe, evreii erau capabili sa converseze in ebraica, araba, persana, greaca si in limbile francilor, spaniolilor si a slavilor. Si nu doar despre comert. Cind un nobil musulman sau crestin vizita un doctor evreu, el avea ocazia sa discute nu doar subiecte medicale, ci si filozofice, poetice, lingvistice ... Si asa se face ca in acea perioada (citeva sute de ani) evreii s-au simtit foarte “apreciati” si de musulmani si de crestini ..., atita timp cit erau “folositori”. Fireste ca apoi s-au stricat treburile pe ambele fronturi ... intii cu sectele fundamentaliste islamice venite din nordul Africii, iar mai tirziu cu tot felul de inchizitii catolice, pogromuri,expulzari ... si tot asa, poveste luuunga. Se stie ca si pe la inceputurile comunismului, ... evreii s-au simtit din nou “apreciati”, primind rol de frunte in implementarea masurilor “nepopulare” (precum colectivizarea, nationalizarea ... etc), ca apoi, dupa fructuoasa “utilizare” sa fie eliminati pe diverse motive de tradare. Asa ca ... pe tot parcursul istoriei lor evreii s-au luptat pentru integrarea lor in cadrul societatilor occidentale, uneori ajungindu-se pina la o asa zisa asimilare ... si totusi, toate cazurile au rezultat pina la urma in respingerea si marginalizarea evreilor. Si cu toate aste lectii usturatoare, evreii NU au invatat de pe urma experientelor. In continuare ei au confundat si inca mai confunda faptul ca sint “utilizati” cu faptul ca sint “apreciati” si ..., crezind ca sint acceptati si integrati se implica si incearca sa exceleze in rol de instrumente eficiente in cauze care nu sint in interesul lor, repetind eroarea la infinit ... DE CE , dom'le ??? Probabil ca taman din cauza acestor NON-acceptari, respingeri si marginalizari, toate vechi de cind lumea, insa toate invariabil si implacabil impletite cu necesitatea de a-i utiliza pe evrei datorita calitatilor lor, s-a asigurat mentinerea rigorilor talmudice care au dus la supravietuirea acestui neam.

Exista unele personalitati care, fara a-si propune, chiar si fara sa vrea, prin destinul lor incorporeaza eterna esenta a neamului evreiesc, care ar putea fi definita (in mod simplist, fireste) drept un amalgam intre un soi de eroism tragic si o perpetua batalie interioara intre nevoia de iesire din matrita, de identificare cu mediul cultural local pe de o parte, si obligatia de supravietuire ca etnie, pe de alta. Pentru mine, un astfel de personaj este chiar mult discutatul M.Sebastian, care prin destinul sau, prin scrierile lui, prin simpatiile lui, prin nazuintele si slabiciunile sale de caracter, dar mai ales, prin Jurnalul sau brut si intim, pe care noi am avut norocul dar si neobrazarea sa-l violam..., nu face nimic altceva decit sa incorporeze aceasta esenta. Chiar daca pentru nimic altceva, ... tocmai pentru acesta lamurire ne-intentionata dar explicita si la scara umana, noi cei de azi, avem de ce sa-l apreciem pe Sebastian, sa-i fim recunoscatori, iar unii dintre noi, sa-l iubim.