fiecare cu al său Cioran ...

Da ...,
l-am cunoscut mai bine acum 14 ani, in jurul orei 3pm, intr'un Thalys, care facea legatura intre doua orase ploioase. Ploua la Paris, iar eu urmind sa iau trenul spre Bruxelles si, neavind nimic de citit, din plictis, am inhatat de pe o taraba de anticariat cu carti deja ude leoarca, o cartulie subtirica pretz de 1€ pe nume "Syllogismes de l'amertume" ...
Chiar mi-am zis, ... uite, ce-am reusit sa salvez de la inec.
M-a luat prin surprindere si, in pofida ignorantei mele, a evaporat toate cliseele ce se vehiculau despre el. De atunci i-am ramas o aparatoare devotata.


<-- Eva Vásquez: "Espantajo de mi idolatrado E.Cioran, mi medicina particular"
Ce crochiu superb a plăsmuit admiratoarea espagnola !!


Omul care ne-a convins de obsesiile si spaimele sale legate de moarte, cred ca acum moare de ris, pândind de-acolo din ceruri, reactiile noastre de ciuda si invidie, cu greu ascunse, la deliciile postume pe care ni le-a lasat ca mostenire:

- amorul lui septuagenar pentru Friedgegaard (ha-ha, numele e inventia mea), care a scris si o carte despre el, re-povestita cu mult patos de catre un alt admirator ...

- drepturi depline, acordate unei femei de serviciu, la manuscrisele filozofului, dupa ce Academia Franceza a cercetat minutios toate sertarele si a angajat-o sa debaraseze hirtzogaraia din apartament.

Faptul ca l-am indragit la o virsta oarecum tirzie ... a spulberat orice urma de indoiala si prudentza care de obicei imi slujesc de pavaza atunci cind se intimpla sa cad in adoratie ... Mai ales ca se intimpla atit de rar !

De exemplu, nu mi s-a intimplat cu Eliade. Din adolescenta (in timp ce toti prietenii mei il apreciau ...si aaah, si oooh si auuuM...) mie nu mi-au placut nuvelele sale, aveau un aer fals, inventat, miroseau a "wishfull thinking" (cu toate ca inca nu stiam ce e aia). Despre activismul sau politic habar nu aveam si nici nu avea importanta la virsta aia.

Scriu aceasta postare pentru a-mi varsa naduful ... Sunt totalmente dezgustata de felul in care este prezentat iubitul "meu" Cioran de catre intelighentia romana, sunt indignata de cum hotarasc intelectualii nostrii sa nu-i respecte dorintele de pe patul de moarte, de cum isi permit sa-i rastalmaceasca declaratiile, sa se indoiasca de ele, sa le puna pe seama "fricei"...

Ma refer la acest interview penibil pe care i l-a luat Patapievici (cu o voce de stewardessa servila) elevei de pension gituite de emotie, Marta Petreu, care ni-l prezinta pe Cioran ca pe o pisicutza dragalasa ...

In fond ..., de ce o privisem cu respect (spulberat acum ...) pe cercetatorul Marta Petreu ?
-->
Tocmai pentru faptul ca prin cartea ei despre Cioran, Petreu a corectat imaginea totalmente eronata creata de Lavastine care ii punea in aceeasi oala de activism politic legionar pe Eliade, Cioran si Ionesco.
Iata o recenzie comparativa a ambelor carti facuta de un profesor american care l-a cunoscut pe Cioran.

Se pare ca Cioran avea o problema serioasa cu Eliade ...
Mi-a facut placere sa citesc intr`un articol despre M.Lovinescu, urmatorul pasaj:

Diarista a remarcat şi reacţia rece a lui Cioran la moartea lui Eliade. „Miercuri, 7 mai 1986. Ieri am primit de la Culianu «jurnalul» ultimelor clipe ale lui Mircea. (...) Până s-a descoperit cancerul, în primele două zile au crezut că îşi va reveni complet. Şi surâdea mereu. A intrat deci în moarte cu acel surâs. O moarte care-i seamănă.

Îi telefonez lui Cioran care, ca de obicei, grimasează: poate că nu era surâs, ci rictusul de pe urma atacului. E în fond jenat (sau poate culpabilizat) că Mircea a murit citindu-i cartea («Exerciţii de admiraţie», n.n.) pe care el nu i-o trimisese. Eugen îi telefonează să-i vorbească de acelaşi surâs. Este însă refuzat de Simone.
De ce nu-l va fi iertând nici după moarte Cioran pe Eliade?“

Pentru mine, chiar daca Cioran si Eliade ar fi pronuntat in cor aceleasi cuvinte si fraze, diferentza dintre ei este majora si esentiala.

Unul este un FILOZOF, emitind ginduri care ii trec prin cap la un moment dat, fara sa se ataseze de ele, ... un alt moment generindu-i un alt gind, poate chiar contrar, ... noua raminindu-ne doar sa descifram, oare "CE anume ?" a vrut filozoful sa arate, sa implice, sa sugereze ...
Celalalt este un ACTIVIST politic, enuntind norme precise, bine definite, cu o gindire rigida, cu vederi imuabile ...

Pentru o perioada, crezusem ca asa vedea lucrurile si M.Petreu.
Mi-am dat seama de greseala mea, abia cu ocazia eruptiei ei vulcanice impotriva lui M.Sebastian, ... unde tot asa, ar fi fost cazul de tinut cont de diferentele dintre cele doua personaliti si de sensibilitatile fiecaruia, e inadmisibil sa utilizezi aceleasi unitati de masura pentru un activist ideolog si un scriitor delicat chiar daca acesta, sarmanul, "s-o fi vrut" ideolog.

La fel de altfel, gindesc si despre marele istoric Eminescu.