Leonid Tsypkin descria intr-un loc incercarea unui personaj de a evada din sentimentul coplesitor de singuratate.
Ce facea ? Se ducea la gara, unde erau multi oameni, toti conducind pe cineva drag, luindu-si ramas bun pe peron.
Statea si el pe peron cu ceilalti, doar ca el era singur, si astepta sa plece trenul. Cind trenul o pornea pufaind din gara, facea si el semne cu mina ca si ceilalti, doar ca el nimanui...,
si abia pe urma venea acel moment imbatator care dura citeva minute, cind parasea si el peronul alaturi de ceilalti, care se simteau si ei singuri si dezolati ca le-a plecat cineva drag.
Doar in acele momente, era si el in rind cu ceilalti oameni, si nu se mai simtea singur...
No comments:
Post a Comment