Cugetari nelegate de sursa lor

Vizita lui S. m-a lasat cu un gust amar si cu urmatoarea cugetare aproape nelegata de el:
Noi raminem copii si cam aceiasi pe parcursul vietii. Timpul este de obicei marcat de evenimente exterioare, de exemplu devenim maturi inspre 40 de ani nu fiindca ni s-au copt mintile, ci fiindca incep sa ne moara parintii, si uneori chiar prietenii.
Moartea parintilor (chiar daca are loc in fapt sau doar virtual, de ex. la S. nu a avut loc in fapt) este un eveniment extrem de puternic. Ceva s-a adaugat la B. din T. de cind a murit marele doctor incapatinat cu veleitati de nebun;
ceva s-a adaugat la G. de cind a murit W., aventuriera ce se voia mai frumoasa ca mireasa;
ceva s-a adaugat la mine de cind a murit idealistul si rezilientul taica-miu.
Si culmea, atit din experienta mea proprie cit si cea a lui G., de-obicei ni se adauga sub ochii nostri inspaimintati exact trasaturile pe care le detestam la ei, sau (cum s-ar zice mai bine acum, ca le avem si noi) pe care nu le intelegeam.

Lui S. inca nu i-au murit parintii, dar e ca si cum. Si lui A. i s-a intimplat ceva de cind i-a murit maica-sa.
Parca ceva din parintii nostri se intrupeaza in noi. Am discutat asta si cu G., si nu numai ca e de acord cu mine, dar nu stie ce sa faca sa o tina pe mamitzu’ meu mai mult in viata.
Si Vizita lui M.G., pictor de sfinti, m-a lasat cu un gust acrisor din cauza unei cugetari aproape nelegate de el:
Mi-am dat seama ca am devenit , nu fiindca am ajuns in sfirsit, printr-o mare lupta cu relele din mine sa ma dezbar de aceasta urita trasatura, ci pur si simplu fiindca nu mai stiu ce sa cred si cum sa fac, cu alte cuvinte, fiindca m-am prostit.

O alta cugetare, nelegata de nici o vizita, este ca:
starea de ECHILIBRU, contrar unei idei pina mai deunazi fixe in capul meu, nu este legata de o stare de liniste, relaxare, odihna a trupului nostru.
Cite forte trebuie sa le lucreze, din stinga, din dreapta, de sus, de jos, in continuu, schimbindu-se una in functie de schimbarea celeilalte, o adeverata uzina care duduie, pentru ca eu sa pot sta linistita in fotoliu, in plin homeostasis si sa-mi sorb cafeluta.