Povesteste ea:Acum ca sint la moda povestile inventate in jurul fotografiilor vechi cumparate de la talcioc ( pe "bestseller list" in the New York Times), ma incumet si eu.
Inainte mai aveam retineri, de frica sa nu ma napadeasca vreo karma legata de familiile necunoscute din trecut si
sa-mi strice minunata mea viata din prezent. Acu' nu mai imi pasa.
Adevarul e ca m-a intrigat acea fotografie, un el si-o ea lipiti de zid, amindoi de-un leat, inspre matur, aratosi, el afisind o atitudine de calm pe cit de nonshalant pe-atit de controlat, pe fata ei in schimb citindu-se o adinca zbuciumare, care insa reusea sa se ascunda bine sub ceea ce noi numim frumusete expresiva a fetzei.
Am simtit din prima clipa ca nu era vorba de un cuplu, ceva mocnit se degaja in aerul din jur, asa ca am intors pe verso fotografia, sa mai culeg niste detalii. Damn it, era ceva scris, dar in germana, limba pe care hotarisem mai de demult sa nu o posed.
Ma intorc inspre lumea culta care cotrobaia pe tarabele de alaturi in cautare de obiectele deosebite, ochesc o femeie la intimplare : Do you speak German, by any chance ? Nu, in schimb o alta femeie ma aude si se ofera sa-mi traduca textul elegant caligrafiat (cum naiba de scriau toti asa frumos pe vremuri ?) de pe verso, ceva de genul : "Lui Ics, in continuarea unei relatii care nu poate fi decit de profunda prietenie. W."
Oh-la-la ! Am insfacat teancul de poze din care facea parte fotografia, platit, plecat.
Acasa, tronind peste pozele insirate pe pat in ordine cronologico-intuitiva, am incercat sa fac ceva sens in universul caracterelor care ma priveau dintr-o alta lume. Doamne, unde s-au dus cu totiii, ce-a ramas in urma acestor fetze inteligente, pline de talent, de voie buna ? What a Holocaust this life is ! Vezi ? Daca te aventurezi in spiritism si exorcism, te apuca melancolia...
Din amalgamul personajelor care se roteau in jurul ei in diverse poze (era si W. pe-acolo), l-am identificat pe sotul lui Ics, unul Ludi (Ludwig ??), un barbat inalt, pompos, cu o fatza somnolenta. Toti aveau fetze semite, insa Ludi parea sa fi fost extras din trecut, de dinainte de Viena 1900, pe cind Ics parea ca venea din viitor, avea o fata asimetrica, moderna, par nebulos, ai zice neingrijit dupa baremurile vremii, insa foarte la zi astazi. Pentru povestea care incepuse deja sa bulbuceasca si sa-mi abureze camera, am decis ca mariajul lui Ics cu Ludi fusese aranjat, asa cum era obiceiul in multe familii evreiesti. Pe sotia lui W. nu am depistat-o, dar simteam ca exista si ca era mult mai tinara si frumoasa. Pozele aratau si o droaie de copii, invirtindu-se printre picioarele adultilor.
I-am lasat pe toti sa se estompeze si m-am concentrat pe Ics si W.
Daca cineva l-ar fi intrebat pe W (Werner? sau Walter?), aratind inspre Ics pe cind ea avea vreo 25 de ani , iti place ma de aia ?..., cred ca el ar fi raspuns cu vreo minciuna adecvata la situatia si persoana care a indraznit sa-i puna o astfel de intrebare. Dar in sinea lui si-ar fi raspuns ca da. Insa daca i s-ar fi spus: ei bine, afla ca miinile si buzele tale vor atinge pielea ei abia dupa ce ea va implini 50 de ani, iar tu vei fremata si ea va vibra exact ca intr-un roman prost pentru guvernante, cred ca W. ar fi murit de ris, uitind sa se mai ascunda de interlocutor, ceea ce lui nu i se prea intimpla.
W. era un perpetuu inventator al imaginii sale in fata lumii. Daca nu facea asa, se simtea dezgolit si la cheremul tuturor. El isi adora vulnerabilitatea, dar ii placea s-o dezvaluie cu tiriita, si doar la anumite persoane, si la fiecare intr-un anume fel si doar atunci cind decidea el. Faptul ca lumea care nu il cunostea, si chiar cea care-l cunostea dar nu suficient, il lua drept un vanitos usuratec cu un variat palmares la femei, expert in calitate de imbracaminte, era totalmente controlat de el.
Culmea e ca Ics, considerata de toata lumea o etherica, ceea ce pina la urma, dupa multi ani, a trebuit si ea sa admita ca a fost, tocmai ea l-a ginit pe W. de la prima vedere. Il vedea ca pe un ins alunecos si un mincinos subtil, insa nefiind deloc implicat in viata ei, in rarele ocazii de intersectie, Ics gusta enorm neseriozitatea afisata de el drept o solutie eleganta la orice problema.
Faptul ca Ics aprecia drept calitati la W., ceea ce la altii ar fi considerat fara doar si poate defecte, nu dovedea inconsistenta ei, cum credeau prietenii ei nedumeriti, ci ... expertiza ei secreta in materie de degustator de stiluri.
Degustarea de stil este o expertiza rara, nefiind ceruta de viata de zi cu zi. Oamenii sint in general preocupati sa aiba un stil, nu sa deguste stiluri. Dar cei care poseda acest atavism, vad si simt in jurul lor niste diferente ca de la cer la pamint in tot ceea ce, de altii, e luat drept acelasi lucru. S-ar putea explica in continuare, dar nu e necesar.
Sa continuam scenariul ...
Cind, dupa ceva vreme, W. i-a marturisit ca a existat o perioada in viata lui cind a suspinat dupa ea, Ics a luat si aceasta declaratie cum lua toate cele spuse de el, o fabricatie alunecoasa cu care cauta sa creeze o impresie pe care apoi s-o urmareasca, asa ca si-a propus sa nu cada in capcana lui. Si totusi dupa multi ani de revederi, de vacante impreuna in grupuri mari sau doar cu familiile, in urma discutiilor uneori pasionale care se iscau intre participanti, din care insa se detasa lipsa lui de implicare, Ics s-a intrebat de multe ori, oare ce fel de boala il facea pe W. sa apara printre ei, uneori chemat (dar putind sa refuze), alteori nechemat. Si intr-un tirziu, dupa ce a inlaturat toate posibilitatile, a concluzionat ca aceasta boala a lui ar putea (de ce nu?) sa fie legata de ea. A nu se numi indragostire, nici macar iubire, doar un soi de enervare si de curiozitate.
Dupa ce a decis ca asa e, nimic din plaja de realitati nu i-a mai contrazis lui Ics aceasta stare de lucruri.
Si tot in capul ei, banuia ca teatrul de desfasurare al lucrurilor ii convenea de minune si lui W.
Nimeni, cunoscindu-l pe el, nu ar fi putut banui acel sentiment nedefinit fata de Ics. Lui Ludi e cert ca nu i-ar fi trecut prin cap ceva de soiul asta, el era un admirator al nonshalantei lui W, si isi petrecea timpul fie discutind concepte filozofice, fie curtind-o pe tinara nevasta a lui W. Iar pe Ics, Ludi o admira si venera ca pe o statuie situata pe un piedestal adorator si nu-si imagina ca altcineva ar putea s-o considere in vre-un alt fel, in nici un caz W., iubitor de tinerele.
Frumoasa nevasta a lui W. ii prefera pe amindoi de companie altor prieteni de-ai lui W. Ludi era amuzant, ii facea complimente, Ics n-o deranja deloc, cu toate ca in capul ei era convinsa ca si Ics fusese una din admiratoarele fara nici o sansa a lui W., precum toate femeile nu prea tinere.
Chiar si W., dintotdeauna curios sa afle ce-o fi gasit Ics la Ludi, probabil intretinea gindul ca acum, dupa atitia ani si atitea intimplari, Ics ar putea fi indragostita de el, regretindu-si alegerile din tinerete...
Deci toata inclinatia si placerea de a fi impreuna a acestor oameni se baza pe ipotezele din capul fiecaruia, pe care Realitatea inca nu avea chef sa le disturbe.
Si mai era o pietricica care o perturba pe Ics, mai ales de cind i s-au construit presupunerile necontrazise de realitate despre care vorbiram. De mentionat ca pentru oricine altcineva, o astfel de pietricica ar fi constituit o contrazicere a presupunerilor ei, dar nu pentru o degustatoare de stil de nivelul lui Ics.
Era vorba despre faptul ca atunci cind se intilneau cu totii, imbratisindu-se si pupindu-se cu imbratisarile si pupaturile de rigoare pentru revederile dupa despartiri de lunga durata, toti dar absolut toti, d-le, o faceau cu o naturalete calduroasa si elan voios, si nimeni nu observa ca numai intre W. si Ics imbratisarea era glaciala.
Pe Ics o enerva enorm acest prim semnal al intilnirilor lor. Una, pentru ca ii fusese cu adevarat dor, doi pentru ca a determinat ca se atinge si imbratiseaza mult mai mult cu oameni pe care ii considera deplorabili, unii chiar producindu-i scirba.
Ei si cu toate aceste semnale contradictorii, Ics a ales sa citeasca in ele o mocnita retinere incordata spre a nu cumva elibera ceea ce in Les Mille et Une Nuits s-ar fi metaforizat fie drept pasarea secreta din colivia nevazuta, fie drept perla palid rozulie ascunsa intr-o scoica grosolana, fie, de ce nu, drept rituri neintelese de nimeni intre manzul cel naravas si lama cea fragila dar taioasa.
Les Mille et Une Nuits era una din cartile favorite ale lui Ics, daruita de Ludi la cererea ei fireste, o superba editie veche frantuzeasca in 2 volume, intr-o traducere aproape completa, dupa cum se lauda prefata. Ludi nu avea cum sa banuiasca la vremea aceea ca o va inarma pe Ics cu una dintre cele mai erotice degustari imaginate de mintea omului spre a fi puse pe hirtie. Nu fiindca Ludi in general nu prea citea, ci fiindca avea o cu totul alta parere decit Ics despre erotism.
Daca cineva ar fi intrebat-o pe Ics (dar cine s-o intrebe ?) ce este erotismul, ea ar fi raspuns ca in nici un caz dantelutele, decolteurile picante, jocurile de-a pisicutele si iepurasi cu ghemotoace de dragalasenii si dulcegarii cum vazuse ea in imaginile din anumite reviste ascunse in dulapul lui Ludi, sau cum se vor vedea in decadele ce vor urma la televiziunea nemteasca dupa orele 11 seara. Dar atunci ce ?
Restul, ar fi zis ea visatoare nesimtind nevoia sa explice mai mult de-atit.
Deci revenind la O mie si Una de nopti, cu Ludi plecat tot mai des in delegatiile lui de afaceri, noptile de singurate care aveau sa urmeze, incepusera a prinde farmec, cind in pat Ics isi lungea una din miinile ei inspre editia brutal legata intr-o piele brun deschis humanoid de matasoasa. In timp ce deschidea volumul mingiindu-i invelisul, strecurindu-si degetele printre coperti si foi, pregatindu-se sa plonjeze la intimplare intr-o noua poveste care sa-i sopteasca din nou acelasi lucru, Ics se gindea, mai, de ce sint eu facuta asa, de ce ma atrag lucruri care pe ceilalti ii fac sa se crispeze in oroare.
De ce de pilda nu-i poate iesi din cap lintzoliul ala din pinza alba cu o despicatura brodata la mijloc despre care a citit mai demult intr-o carte mexicana ca se pune peste mireasa in familiile ultra religioase ( ce primitivi !, au explamat prietenele ei ), de ce imaginea aia pe care toti o vedeau drept o acoperire frigida a sexualitatii, pe ea a excitat-o mai mult decit goliciunea, gindul acelei concentrari dureroase pe vulnerabilitatea unui singur punct, restul fiind neant, a imbatat-o pina la lesin.
Intr-adevar, livada cu o visina, cum ar zice fara a sti inca despre ce vorbeste, prietenul ei W. Gindul la discutiile lor in dodii, iar a umplut-o de un val de caldura pelvica, care a cerut apasarea cartii pe pintec. Uf, iara am pierdut pagina, semnala Ics in astfel de situatii, inchizind cartea si plonjind in somn si vis ....
Starea asta nu e normala, si-a zis Ics, ce idee pe W. sa mi-o declanseze dupa atitia ani de cunoastere pastrata la suprafata crustei. Daca o fi fost dintotdeauna ceva pe-acolo, a fost bine ascuns pentru restul lumii, dar si mai bine ascuns fata de ei doi. Culmea e ca crusta asta care a slujit atita vreme drept scut, taman ea a cedat, fiindca s-a evaporat de cum a fost atinsa, lasind totul vraiste si lipsit de aparare, nu doar pielea, carnea, simturile, dar si gindurile, conexiunile. "I just wanted a true friendly hug", si-a zis ea in spaniola, doar doar ar putea confectiona o dezvinovateala, dar ti-ai gasit, anumite lucruri nu functioneaza, adica de fapt functioneaza, insa ea, Ics, nu s-a putut pacali niciodata pe sine insasi, ceva mereu a oprit-o sa zica laie la balaie. Ce bine de altii...
"Sa vezi ca o sa ma mistui", isi zicea Ics (in acelasi timp observind: mai, ce mai cuvint)..., "iar el se va delecta urmarind procesul..."
Nu e curios ce scenariu si ce senzatii poate inspira o fatza salbatica precum a acestei femei care ma priveste din fotografia veche ??? Cine o fi ? Probabil e demult oale si ulcele, insa poate ca are descendenti care mai traiesc si azi.
Cum or fi urmasii ei ? Nu m-ar mira sa aibe vreun nepot care sa-i semene ... Se zice ca genele se transmit sarind peste o generatie, deci sint sanse sa existe pe lumea asta un visator narcisist onanist.
No comments:
Post a Comment