Povestiri povestite ...

dar sa descriu putin povestitorul: nu prea inalt , dar nici mic, placut construit si destul de dezinvolt in trupul sau, mutra intra in buzunarasul lui mendeleev care ar contine combinatia de mitocaneala a la dinica cu rautate a la george calinescu , iar vocea, furtunoasa de la bun inceput, cind se mai ingroasa povestea si se mai introduc si risete, te asurzeste total facindu-te sa cauti cu disperare un buton de dat mai incet, fiindca la observatii nu reactioneaza.
Deci, povesteste el:
sa fi fost prin 80si ceva, eu fiind asistent la fotograful Tircolici, nume destul de cunoscut in lumea artistilor plastici si ne aflam la oradea, in toiul unei petreceri intr-un apartament destul de simandicos pentru vremea aia si pentru virsta mea, al unui pictor, unde se servea mai ales palinca din plin si un fel de ciorba locala, buuuna, la care m-am repezit, fiind hamesit de pe drum,
asa ca la scurta vreme eram toti beti p**a, eu ca eu, insa Tircolici ajunsese atit de beat, incit fotografia fara aparat, cu toate ca te masura cu exponometru.
La un moment dat s-a plictisit si mi-a zis: "Hai sa te duc la Buju, ai auzit de ea ? Nu ? E o artista plastica renumita, si are multe prietene tot artiste plastice"
A sunat-o si am pornit-o cu tramway'ul inspre domiciliul\atelier. Inca din tramway ciondaneala din matze incepuse sa-mi semnaleze ca la mine palinca si ciorba nu s-au potrivit, semnalele ascutindu-se odata ajunsi la casa si incepind sa urcam.

Sunat la usa, apare BUjU, (si aici povestitorul incepe sa dea si cu gestica ca sa intelegem ce "tite" disproportionat de mari, cu toate ca nici la restu nu era prea mica, avea Buju, de plesneau nasturii, chiar si cei necusuti, iar mergind pe coridor, povestitoru si-a zis mama, ce mai m*telnita (m=f ), totul era rosu, pereti nu prea erau, doar voaluri transparente si lampadare, insa in timp ce realizam unde am ajuns, au inceput niste dureri care m-au facut sa vad in fatza ochilor doar closete, in pofida (sau poate si de aia) fundului care mi se unduia in fatza ochilor, conducindu-ne in atelier, unde se mai afla o artista plastica cam de acelasi gabarit, adusa special pentru mine, cu care am fost lasat singur, si care tzuguindu-si buzele ...
(la momentul asta G. intercaleaza: "in timp ce tu iti tzuguiai curul", la care povestitorul, deja aflat in spasme de atita zgomot creat de sine insusi, a adaugat si risetul lui cutremurator, care ne-a facut si pe noi sa ne tinem de burti, si atunci am vazut ca si-a dat drumul pina si retinuta de A. si a inceput sa rida in voie, uitind de bunele maniere de care se tinuse strins pina in acel moment, ca la vecinii de bloc nu ne mai gindeam demult), ... l-a intrebat: "o cafeluta, ceva ?", eu insa am refuzat-o politicos cerindu-i daca nu se supara, sa-mi prezite dependintele , la care ea de pe scaun, mi-a aratat cu dejtu ceea ce eu ma asteptam sa fie o usa, dar mi se facu negru'n fatza ochilor si nu-mi mai amintesc exact ce s-a mai intimplat cind, intorcindu-ma plin de sperante inspre directia aratata am vazut closetu' prin perdelutza fluturind nepasatoare din voal roz.

Cind mi-am adunat din nou simturile eram deja in strada, alaturi de Tircolici care de data asta ma ducea la adevarata lui gagica de oradea, pentru stat peste noapte, spalat, baut cafea, eventual mic dejun. Dupa cum ma simteam acum, mi se parea ca ma golisem desi momentul nu mi-l aminteam, si vede-se ca nesimtirea m-a facut sa nu imi mai fac probleme la reactiile bujulesti, care au fost date uitarii. M-am simtit chiar in putere sa intretin o conversatie deja in curs cu Tircolici, care incepuse probabil mai de demult:
"....chiar si cei americani sint in criza, singurii mai de valoare fiind cei care, cum se zice , d-le la chestia aia, de dedesubt..." "-Metro ?" -"Nu mai, altfel ..." "Subway ?" "Altfel. d-le, ei dracie...." si a tacut brusc.
Ajunsi la urmatoarea destinatie, sunat la usa, apare, tot cu fatzada mare, dar si etalata natur, ceea ce mi-a provocat instantaneu senzatiile deja bine cunoscute de plin in matze si de durere ascutita, un alt soi de Buju ale carei prime cuvinte au fost "dar nu ti-am spus sa nu vii ?", insa fiind si dinsa intr-o stare de nepasare invecinata cu ebrietatea care i se citea pe fatza, ne-a lasat sa trecm in salon, unde pe un fotoliu se lafaia semi-adormit un confrate artist, cu slitz'ul lasind la vedere, ceea ce debicei incearca sa ascunda. Eram din nou atzintit inspre de dependinte, cautam in disperare cu ochii ceva care sa le identifice, cind colo am fost si eu tzintuit de privirea plina de respect si asteptari de ajutor de la confratele semi-treaz, care cunoscind temperamentul exploziv al lui Tircolici, ma considera pe mine unica lui shansa de scapare. Insa Tircolici s-a trintit obosit pe celalat fotoliu si l-a intrebat absent pe confrate cum merg treburile, asa ca eu m-am putut duce intr-un closet normal de unde in timp ce ma ushuram in voie, am auzit un racnet: " !!!Underground !!! , asta era cuvintul !"
Cind am iesit, Tircolici sforaia linistit in fotoliu, confratele disparuse, asa ca m-am asezat la o cafelutza cu gagique d'oradea, singuri in bucatarie, purtind discutii: "dar eu i-am zis, sa NU vie, dar el nu m-a ascultat, pai CE ? am si eu obligatiile mele...."Fireste ca povestioara mea nu egaleaza maestria povestitorul, contorsiunile faciale, expletivele verbale, gilgiielile hilare si alte efecte sonore, iar faptul ca asta e una din multele povestioare din viatza lui, ne arata ca povestitorul a avut de-a face indeaproape si indelungat cu promiscuitatile vietii ceea ce a contribuit la mintea lui sanatoasa de azi, in timp ce noi ceilalti.....