Povesteste ea:De cind ne-am instalat in aceasta casa, curtea ne e continuu vizitata de pisici. De mic copil am declarat ca pisicile nu-mi plac, mai bine ciinii. Crescind, mi-am dat seama ca de fapt nu ma prea identific cu declaratia de mai sus, am facut-o doar ca sa ma aflu-n treaba, ciinii mi se par buni, dar prosti, deci cam enervanti, eu nereusind sa apreciez priviri umede si languroase pe timp indelungat, pisicile parca's mai destepte si au o viata a lor, dar, oricum tot nu-mi plac, mi-e cam frica de ele, fiindca par a fi oameni reincarnati. Cunosc multi oameni cu pisici si observ ca sint molipsitoare, oamenii imprumutind apucaturi de pisica, crescindu-le mustati si alungindu-li-se ochii, basca ca incep sa se alinte si sa toarca.
Deci cam asta imi era starea fata de feline pe vremea cind am aterizat acu' citiva ani in acest loc. Am aflat mai tirziu ca vecinii numesc curtea noastra "gradina pisicilor". Pisicile care se perindau erau de tot felul. Roscate slabe, roscate grase, gris-souris, albe cu negru, negru cu alb, si toate erau cum-necum acceptabile, in sensul ca is vedeau de-ale lor si cum te uitai la ele, o tuleau.
Insa era una ..., cea mai urita si nesuferita, neagra, cu papuci albi, obraznica foc, care te tintuia cu privirea si parca iti facea observatie. Iar cum vedea usa sau fereastra deschisa, intra in casa, inspecta toate odaile si se culca pe covor. Si nu voia sa plece. Iar daca pina la urma se hotara sa plece, cerea sa plece pe o alta usa decit cea pe care intrase. Iar cind cere ceva, se uita la tine cu o privire de parca ar bate cu piciorul. Teoria mea este ca ...
Read More...
pisica asta a locuit cindva in casa noastra si aici ea se crede stapina. Pe fiecare ne enerveaza in felul ei. Pe mine ma enerveaza ca barbat, pe G. ca femeie (de fapt e un cotoi castrat). Dar nimeni nu-i rezista. Are un aer extrem de sanatos. Nu e gras dar e puternic, are un par negru lucios, e stradal, insa are stapin, si-l cheama Focus (fir'ar sa fie ca si numele i se potriveste). Cind G. e in deplasare, iar eu noaptea tirziu pe internet, vine la usa din curte, se ridica pe doua labe si bate cu pumnul in geam sa-l las inauntru, cu o mutra de parca ar zice, "ce, ai innebunit, nu vezi ca vreau sa intru in casa, ce astepti?". Fireste ca nu il las. Uneori, ziua, ma vede in strada, ma depaseste, face citiva pasi si se intoarce brusc, cu privirea "bai, vezi ca eu pe tine te cunosc !". Cind ii povestesc lui G., G. zice, ei las' sa vezi ce-i fac !, dar tot el e cel care ii da drumul in casa si se plimba dupa el ca un mosulica hipnotizat si enervat de faptul ca afurisita nu-i acorda nici o atentie, se scarpina si se intinde, iar el nu vrea s-o lase pe divan, dar ii pune pernute, iar cotoiul se suie si se aseaza alaturi de ele. A trecut prin momente dificile vazind ca acordam iaurt unei pisicute necunoscute. Cum prindea o ocazie o stilcea din bataie. Aia chiar si-a scrintit o labuta. Cind Focus a vrut sa repete figura, G. s-a repezit la el : Ei sa vezi ce sut in c-r o sa primesti ! Eu urmaream ingrozita traiectoria piciorului lui G., care nu stiu cum s-a transformat intr-o mina care-l mingiia pe Focus, "e nevinovat saracul, isi face datoria de a-si apara teritoriul". Focus se fereste de mingiierile lui G., facind ture prin curte, cu o moaca care zicea, "parca nu am destule belele pe cap, mai imi trebuia si asta". Una din poeziile scrise de V. in perioada de stat la noi, incepe asa: "Sint prizonier al curtii de pisici,...." Cum stie poetul sa le capteze. Ce inseamna totusi sa fii poet cu voce rezonanta. "You've got the voice" ii zice R. pe buna dreptate. Cu pleata in vint si disperat, V. arata precum un broscoi inca nesarutat de printesa.
Odata Focus s-a pishat pe tatami, chiar linga obiectele de ceai ale maestrului, stirnind noi suvoaie de injuraturi si amenintari valabile doar pina la aparitia urmatoare. Culmea culmilor a fost cind pe sub usi a umblat o circulara cum ca cineva vrea sa scape de un cotoi, si G. s-a gindit ca nu poate fi decit asta, ca e asa de recalcitrant ca si G. ar fi vrut sa scape de el, drept pentru care a zis, ca daca e de dat, n-avem ce face si trebuie sa-l luam noi, ca e clar ca e de-al cartierului si mai ales de-al casei... Dar am verificat numerele de telefon si nu era al lui Focus, asa ca ne-a ferit dzeu. Mama, tot asa nu-l sufera, e chiar indignata de obraznicia lui, dar de cite ori nu apare incepe sa se ingrijoreze, aoleu i s-o fi intimplat ceva, simtindu-se oarecum vinovata. Cu prietena mea T., era sa intirziem la avion, fiindca nu voia sa plece, pina nu apare Focus.
Uite asa imi plac mie relatiile, cind se nasc volens-nolens.
Deci cam asta imi era starea fata de feline pe vremea cind am aterizat acu' citiva ani in acest loc. Am aflat mai tirziu ca vecinii numesc curtea noastra "gradina pisicilor". Pisicile care se perindau erau de tot felul. Roscate slabe, roscate grase, gris-souris, albe cu negru, negru cu alb, si toate erau cum-necum acceptabile, in sensul ca is vedeau de-ale lor si cum te uitai la ele, o tuleau.
Insa era una ..., cea mai urita si nesuferita, neagra, cu papuci albi, obraznica foc, care te tintuia cu privirea si parca iti facea observatie. Iar cum vedea usa sau fereastra deschisa, intra in casa, inspecta toate odaile si se culca pe covor. Si nu voia sa plece. Iar daca pina la urma se hotara sa plece, cerea sa plece pe o alta usa decit cea pe care intrase. Iar cind cere ceva, se uita la tine cu o privire de parca ar bate cu piciorul. Teoria mea este ca ...
Read More...
pisica asta a locuit cindva in casa noastra si aici ea se crede stapina. Pe fiecare ne enerveaza in felul ei. Pe mine ma enerveaza ca barbat, pe G. ca femeie (de fapt e un cotoi castrat). Dar nimeni nu-i rezista. Are un aer extrem de sanatos. Nu e gras dar e puternic, are un par negru lucios, e stradal, insa are stapin, si-l cheama Focus (fir'ar sa fie ca si numele i se potriveste). Cind G. e in deplasare, iar eu noaptea tirziu pe internet, vine la usa din curte, se ridica pe doua labe si bate cu pumnul in geam sa-l las inauntru, cu o mutra de parca ar zice, "ce, ai innebunit, nu vezi ca vreau sa intru in casa, ce astepti?". Fireste ca nu il las. Uneori, ziua, ma vede in strada, ma depaseste, face citiva pasi si se intoarce brusc, cu privirea "bai, vezi ca eu pe tine te cunosc !". Cind ii povestesc lui G., G. zice, ei las' sa vezi ce-i fac !, dar tot el e cel care ii da drumul in casa si se plimba dupa el ca un mosulica hipnotizat si enervat de faptul ca afurisita nu-i acorda nici o atentie, se scarpina si se intinde, iar el nu vrea s-o lase pe divan, dar ii pune pernute, iar cotoiul se suie si se aseaza alaturi de ele. A trecut prin momente dificile vazind ca acordam iaurt unei pisicute necunoscute. Cum prindea o ocazie o stilcea din bataie. Aia chiar si-a scrintit o labuta. Cind Focus a vrut sa repete figura, G. s-a repezit la el : Ei sa vezi ce sut in c-r o sa primesti ! Eu urmaream ingrozita traiectoria piciorului lui G., care nu stiu cum s-a transformat intr-o mina care-l mingiia pe Focus, "e nevinovat saracul, isi face datoria de a-si apara teritoriul". Focus se fereste de mingiierile lui G., facind ture prin curte, cu o moaca care zicea, "parca nu am destule belele pe cap, mai imi trebuia si asta". Una din poeziile scrise de V. in perioada de stat la noi, incepe asa: "Sint prizonier al curtii de pisici,...." Cum stie poetul sa le capteze. Ce inseamna totusi sa fii poet cu voce rezonanta. "You've got the voice" ii zice R. pe buna dreptate. Cu pleata in vint si disperat, V. arata precum un broscoi inca nesarutat de printesa.
Odata Focus s-a pishat pe tatami, chiar linga obiectele de ceai ale maestrului, stirnind noi suvoaie de injuraturi si amenintari valabile doar pina la aparitia urmatoare. Culmea culmilor a fost cind pe sub usi a umblat o circulara cum ca cineva vrea sa scape de un cotoi, si G. s-a gindit ca nu poate fi decit asta, ca e asa de recalcitrant ca si G. ar fi vrut sa scape de el, drept pentru care a zis, ca daca e de dat, n-avem ce face si trebuie sa-l luam noi, ca e clar ca e de-al cartierului si mai ales de-al casei... Dar am verificat numerele de telefon si nu era al lui Focus, asa ca ne-a ferit dzeu. Mama, tot asa nu-l sufera, e chiar indignata de obraznicia lui, dar de cite ori nu apare incepe sa se ingrijoreze, aoleu i s-o fi intimplat ceva, simtindu-se oarecum vinovata. Cu prietena mea T., era sa intirziem la avion, fiindca nu voia sa plece, pina nu apare Focus.
Uite asa imi plac mie relatiile, cind se nasc volens-nolens.
No comments:
Post a Comment