Piciorul adormit de plictis

Nu ma dezmint. Eu nu trebuie sa fac nimic, nu ma misc, stau pe scaun, dar tot mi se intimpla lucruri de parca as fi a "dinamic personality".
Deci stau la bucatarie, la continuuuua tacla cu prietena mea japoneza, pe scaunele-bar de la masa-cal, intr-o eleganta postura cunoscuta sub numele "picior peste picior". Scurgerea timpului demult si-a pierdut sensul, noi fiind pe culmile discutiilor despre absolut, curatenie sufleteasca si trupeasca, ... is indulging good or bad ?, among other topics... Suna telefonul, la care sar tinereste, fiindca altfel porneste mesajul meu idiot, plus ca stiam ca nu poate fi altul decit G care ma suna din Japonia. Cind colo, se dovedeste ca NU MAI AM piciorul ala care statea "peste", mi-a adormit, fara sa-mi dea de veste. Amortirea este de obicei o senzatie care se traduce prin transmisia a zilioane de ace inspre creier, dar in cazul asta ele au tacut chitic, probabil ascultind si ele fermecate la discutia noastra. O durere ascutita datorita faptului ca sub propriile-mi priviri mi se luxa glezna adormitului picior, m-a facut sa zbier, ceea ce a bagat spirt in T. care s-a repezit la telefon spunind "there has been an accident! " Ma gindeam la bietul G., in timp ce incercam sa-l fac pe celalat picior, care era complet idiot, sa-mi preia greutatea corpului, asa ca pina la urma m-am bazat pe membrele superioare (acum pricep de ce li se zice asa) si m-am agatat de Peter (e vorba de numele bibliotecii noastre IKea), si dupa ce am inceput din nou sa respir, i-am cerut lui T. sa-mi paseze telefonul fara fir. Incepui sa-i explic lui G. ce mi s-a intimplat, iar G. a inceput sa-mi faca respiratie artificiala prin telefon, in timp ce mie imi revenea singele in picior. Am stat cu piciorul in apa inghetata toata noaptea, si acum mi-e bine, pot dansa chiar si salsa, ceea ce inainte nu puteam.