Imi amintesc cum pe la o virsta frageda intrasem intr-un cerc vicios, nereusind sa ma opresc din cititul romanului „Jane Eyre” al lui Ch.Brontë. Imboldul inspre aceasta neinfrinare mi l-a dat prefata romanului (pe care am parcurs-o imediat dupa ce am terminat de citit cartea prima oara), nu-mi amintesc de cine era scrisa, ... care ma anuntza ca personajul masculin, atit de romantic si indragit de noi, fetele..., misteriosul, taciturnul Mr.Rochester, nu era de fel un barbat adevarat, ci o plasmuire feminina a imaginii de barbat asa cum ar place femeilor: strong YET vulnerable !
Ideea m-a intrigat si iata ca m-am trezit citind din nou cartea, spre a descifra acea constructie hibrida YET a naibii de atractiva si apoi am simtit sa reiau lectura si apoi din nou si tot asa. M-am oprit abia cind mi s-a plasat pe neobservate sub mina „Un veac de singuratate” ... si cercul si-a re-inceput rotirea, doar ca in cautare de altceva ....
Este indubitabilis: Orson Welles a fost cel mai grozav Mr.Rochester !!
Multe s-au mai intimplat pe-atunci care azi ma fac sa rid ...
Am citit de curind ceva care mi-a readus in minte conceptul de constructie-hibrid, doar ca in acest caz personajul „feminin” este cel care pare a fi o plasmuire a imaginii sub care vrea sa o vada barbatul: resemnata YET o ranita prada de vinatoare.
M-a mirat faptul ca unii sustin ca ar fi o totala „bezna” in jurul sexualitatii masculine, cu toate ca tot ei se contrazic atunci ii confera atribute de sexualitate „bestială, primară” si ..., cu toata bezna, reusesc sa desluseasca, cu lux de amanunte toate gindurile care ii trec bestiolei prin cap. In schimb se afirma ca „Ştim totul despre sexualitatea feminină.”
Chiar totul ? Din acvariul meu, printre fisuri, se vede nitel INVERS. O fi apa cam tulbure ...
No comments:
Post a Comment