documente si placente ...

Cu toate ca posed o singura obirsie geografica..., in urma multiplelor mele peregrinari si stationari in diversele puncte de intersectie a paralelelor cu meridianele globului, m-am ales cu vreo citeva cetatenii care imi asigura o validitate globala.
Cea de obirsie imi asigura permanentza in Europa, de identificat insa ma identific cu cetatenia pe care mi-am ales-o si am bine-meritat-o: cea americana. Ma simt americanca fiindca imi plac americanii, ii consider normali (vorbesc de cei de pe coasta: New York, San Francisco, Boston etc..., adica de pe margine, unde ajungi usor si de unde pleci usor, nu imi plac teritoriile “profunde”, ca-s cam nationaliste).
Indiferent de teritoriile in care este purtat/asezat acvariul meu, eu imi mentin viu interesul pentru tot ceea ce se intimpla in tzarile cetateniei mele. Interesul este vadid mai mare pentru USA (fiindca acolo am impresia ca inteleg ce se intimpla). Interesul pentru cele ce se intimpla in Romania este sustinut de curiozitate, incredulitate, fiindca nu prea inteleg mai nimica.
Ei, si cu toate ca’s americanca, am ales sa ma parchez in centrul Europei la Bruxelles, in capitala absurdei Europe Unite. Gasesc ca, dupa ce ai trecut de prima tinerete..., este recomandabil sa te apropii de zonele in care ai copilarit.
Mi se pare logic si plin de bun simt --> Senilitatea are ceva comun cu infantilul, nu ?
De tarile cetateniei mele sint legata prin buletine de identitate si pasapoarte ...,
insa mai exista o tzara pe lumea asta de care nu sunt legata prin acte, ci ma simt legata placentar, din cauza identificarii mele cu o etnie straveche, unii o numesc tribala.
Nu e greu de ghicit, tzara de care ma simt legata placentar, cu toate ca nu traiesc acolo, este Israel.

Consider Israel o tzara deosebita.

Cu toate ca imi place ideea evreilor risipiti in lumea larga (raminind insa legati intre ei prin trasaturile lor tribale care mentin etnia, oricit ar incerca unii s-o distruga din exterior, oricit ar incerca altii sa se desprinda din interior de ea)...,
gasesc ca este linistitor si binemeritat pentru evrei, sa existe aceasta tzara micutza, incapatinata si continuu in stare de alerta din cauza vecinilor ostili..., un fel de pied à terre pe pamintul de unde a inceput totul ...

Pentru toti evreii din diaspora, Israel este concret, insa de un concret imaginar. Pentru evreii din interior insa, Israelul este de un concret concret. Aceste perceptii duc uneori la cearta. Insa per total, forta statului Israel este data de ambele feluri de a percepe concretul.
Cred ca nu exista evreu pe lume care sa nu-si aproprieze intr'un anume fel statul Israel. Chiar si pestisorul de mine.

Consider ca Israel a trecut si inca trece prin momente grele. Are o istorie interesanta, fantasmagorica.
Forte din interior si din exterior, volens-nolens, au dus la creerea acestui stat. Precum in basme, au existat presiuni uriase care s-au impotrivit. Precum in basme, ca prin miracol, aceste presiuni au fost anihilate.

Gasesc de-a dreptul scandalos ca inca se mai discuta legitimitatea statului Israel.
Israel exista si basta !
Multe state pe acest pamint au fost formate prin edicte si multe teritorii au fost anexate sau pierdute in urma razboaielor. Nimeni nu mai disputa legitimitatea lor.
Asa a hotarit istoria !
Un stat format acum vreo 300 de ani si mai bine, nu este cu nimic mai legitim decit unul format acum 62 de ani. E ca si cum ai zice ca un munte format prin orogeneza acum 60 de ani nu poate fi calificat drept "munte".
Dupa zisele din Talmud, evreii nu au dreptul sa aiba stat, decit dupa venirea lui Mesiah.
Avind in vedere ca Israel exista, pentru mine nu exista indoiala:
Mesiah a venit cindva inainte de ’48, insa a ales sa nu se prezinte ca atare, si-a vazut doar de treaba, a mai stat pe-acolo vreo 20 de ani (asta e sigur !!), sau poate chiar mai mult , vreo 40 de ani (?!), iar apoi fie ca a plecat, fie ca mai e pe-acolo, nu conteaza, din moment ce a hotarit ca nu este important sa prezinte.