Aug 21, 2010

uneori ma intreb ..., oare cum s-ar simti Orwell in zilele noastre ??


"The Big Brother nightmare of George Orwell's "1984" has become a reality - in the shadow of the author's former London home.
It may have taken a little longer than he predicted, but Orwell's vision of a society where cameras and computers spy on every person's movements is now here.
According to the latest studies, Britain has a staggering 4.2million CCTV cameras - one for every 14 people in the country - and 20 per cent of cameras globally..."
(articolul din ThisIsLondon.co.uk continua cu mai multe detalii ...)



Da, asa-i. Tot ceea ce a prevestit omul, s-a adeverit. Cu virf si indesat. Multi ii lauda chiar si azi viziunea ...
Inclin insa sa cred ca Orwell nu ar sucomba acestor laude.
Cu inteligenta lui sclipitoare ar parea imposibil (daca ar fi trait azi)..., sa nu realizeze ce spectaculos chix a dat !!
Cred ca nu si-ar ierta faptul ca nu a sesizat nici macar pentru o clipa..., evidenta predilectie (cu toate ca in stare latenta) a populatiei de a fi continuu "on-camera".
Ceea ce Orwell a intentionat sa prezinte drept o conditie de cosmar care sa genereze proteste si strigate de orOare si indignare,
s-a dezvaluit a fi, in realitatea de azi ..,
o trasatura, pare-se fireasca conditiei umane, de adictie la exhibitionism in toate situatiile si ipostazele posibile,
trasatura acceptata, ba chiar incurajata in toate domeniile vietii sociale, politice, culturale ...
(ex: Big Brother, The Temptation Island, The Osborn Show, etc etc etc, pe care pina si criticii si scirbitii de astfel de emisiuni, le urmaresc cu evlavie ... Chiar si blogurile sint o varianta a acestei patologii...)
Mdaa, cred ca daca ar fi trait in zilele noastre, sarmanul Orwell s-ar fi sinucis acum 10 ani.

Ma intreb, oare despre ce trateaza Murakami in ultima lui carte "1Q84" ??

2 comments:

  1. Un comic britanic spunea undeva ca tendinta asta exhibitionista, atractia spre Big Brother, care astazi e atat de evidenta in media si in prezenta camerelor de luat vederi in spatiul public, s-ar datora unei nevoi a oamenilor de a fi priviti si supravegheati de cineva, de a nu fi singuri... cautarea unei figuri divine "paterne", omnisciente si omniprezente, ar fi o alta manifestare a aceleiasi nevoi.

    Mi s-a parut interesanta ideea si cred ca e destul adevar in ea, desi in cazul retelelor de socializare si a blogurilor mai sunt si alte motive: nevoia de validare, de a impartasi ganduri, impresii etc. si a comunica intr-o lume in care, partial tocmai prin influenta tehnologiei, ne gasim din ce in ce mai izolati, nevoia de a te integra intr-un grup.

    E interesant cat de fluide au devenit in ultimii ani granitele dintre public si privat si e interesant ca si felul de a gandi si relationa al oamenilor s-a schimbat enorm odata cu facilitatile oferite de tehnologia performanta. In orice moment putem face o poza sau un video, putem documenta unde suntem, ce facem, putem impartasi (in aparenta) orice cu ceilalti. Inainte era mai greu de facut asta, motiv pentru care si conceptia despre viata privata era, inevitabil, diferita. La Orwell, Big Brother era o impozitie a unui sistem opresiv. Acum, ne expunem lui de buna voie, ba chiar il cautam.

    ReplyDelete
  2. Asa-i. Insa nu e ceva recent. Si Mafia juca pe undeva rolul de "parinte", la fel si batjuska Stalin, acum si batjuska Putin, ba chiar si batjuska Trump.

    ReplyDelete