Fireste, nu exista traire umana pe care C. sa nu o fi captat in gindurile sale ... Cele mai umile meandre sufletesti (vorbesc de'ale mele) capata noblete atunci cind le exprima maestrul: "Deznădejdea zilelor identice, abuzul de azur, saţietatea de imaculat se înstăpînesc în tine şi priveşti spre sursa mîngîierilor cu ură şi urît. Unde să te ascunzi de-atîta cer, de neînduplecări de soare, de repetarea sinistră a splendorii? Cînd n-ai o inimă pentru atît albastru şi nici spaţiu în gînduri pentru candorile luminii, plictiseala îndulceşte cu veninul şi tăria iradierii crude şi proiectează văgăuni de cuget pe deşertul monoton. Cum ai găsi fericiri să se măsoare cu un asemenea cer? Desăvîrşirea lui omoară un suflet născut în plăsmuiri incerte." (Indreptar pătimaş)
De aceea, cred, altundeva, C. conchide: "Si un gouvernement décrétait en plein été que les vacances étaient prolongées indéfiniment et que, sous peine de mort, personne ne devrait quitter le paradis où il séjourne, des suicides en masse s’ensuivraient et des carnages sans précédent." (Aveux et anathèmes)
Iata-va slujind unei zeitati - vacanta - pe care C. a expediat-o direct in sfera iluziilor.
ReplyDeleteSau nu.
"Ieri, azi, miine - categorii de servitori".
Fireste, nu exista traire umana pe care C. sa nu o fi captat in gindurile sale ...
ReplyDeleteCele mai umile meandre sufletesti (vorbesc de'ale mele) capata noblete atunci cind le exprima maestrul:
"Deznădejdea zilelor identice, abuzul de azur, saţietatea de imaculat se înstăpînesc în tine şi priveşti spre sursa mîngîierilor cu ură şi urît. Unde să te ascunzi de-atîta cer, de neînduplecări de soare, de repetarea sinistră a splendorii?
Cînd n-ai o inimă pentru atît albastru şi nici spaţiu în gînduri pentru candorile luminii, plictiseala îndulceşte cu veninul şi tăria iradierii crude şi proiectează văgăuni de cuget pe deşertul monoton.
Cum ai găsi fericiri să se măsoare cu un asemenea cer? Desăvîrşirea lui omoară un suflet născut în plăsmuiri incerte." (Indreptar pătimaş)
De aceea, cred, altundeva, C. conchide:
"Si un gouvernement décrétait en plein été que les vacances étaient prolongées indéfiniment et que, sous peine de mort, personne ne devrait quitter le paradis où il séjourne, des suicides en masse s’ensuivraient et des carnages sans précédent." (Aveux et anathèmes)