of, of, of, La Famiglia

Povesteste ea:
De duminica seara intrai in melancolie, gatind eu (cica seder) in stilul meu brutal, supa de pui cu taitei,
smuls puiu nu total facut din supa cind ii era lumea mai draga si virit printre legume in cuptor, dupa ce-l zapacisem mai inainte cu pensula intr-o culoare à la Miro cu o pasta facuta din mushtar, miere, menta, musturoi si alte secrete pe care nu le astern ca sa se imbibe dar sa ramina tandru, in timp ce pe plita, pe diverse focuri, topeam amestecuri de brinza, fierbeam in viteza spanac, grataream ciuperci de tot felul, ca apoi sa le amestec pe toate pocnind si niste oua pe deasupra generind umplutura pentru placinta poale-n briu care sa acompanieze puiu de mai sus, si toate aste actiuni executate la renumita mea viteza de melc, noroc cu sinergia care m-a ajutat sa termin totu in mai putin de-o ora, spre mirarea invitatilor...dar nu asta a fost motivul de melancolie, a sunat Sebiu ...

a raspuns Greg, afishaj enthusziasme cu miasme, hai Calin, zi-i si tu happy passover, hai Anca zi-i si tu, pina cind am ajuns si eu la rind si Sebiu imi zice "treci in alta camera" asa ca am trecut in birou, "draga mea sint singura la figurat (stie ca-mi place de el la feminin) si mi-e dor de tine si sint amarita fiindca nu mai inteleg de ce ne-a fost data viata asta, care e rostul la toate. Tot astept sa se intimple ceva, dar stiu ca orice veste nu poate fi decit o veste proasta..." De cind il stiu a fost extrem de anxios, prapastios, obsessive-compulsive, iar acuma taica-su (inspre 90) cu sanatatea ruinata, taman cind l-a apucat pe el guiltu' si vrea sa-l mai vada dar ii e frica, fiindca Claus il suspecteaza de Alzhmr. "Deci draga mea, nu mai pot face nimic, nu mai pot planui nimic, fiindca ma gindesc ca in orice clipa voi primi vestea..., iar lumii din jur nici ca-i pasa de starea mea, nimeni nu ma menajeaza, iar claus nu scapa ocazia sa ma chinuiasca, imi scrie un e-mail cu subject "Alarma" , pai iti dai seama, eu cind vad acest titlu ma trec toate transpiratiile ma apuca palpitatiile, incep sa tremur, ma cac pe mine, nu mai stiu pe ce buton sa apas?, sa nu apas? si pin'la urma deschid mesajul, in care Claus imi cere sa-i cumpar o alarma pentru (aici ajunge la paroxism) his fucKING car, daca ai mai pomenit asa ceva, ..."

Cind a doua zi i-am povestit asta mamei la telefon, mamitzu a izbucnit intr-un ris zglobiu "ah, ce bine-l inteleg, ca doar si eu sint anxioasa (putin spus, maman)..., dar cit de timpit poate fi Claus!"
Insa mamitzu ma sunase de altceva, era indignata de coruptia administratiei franceze in domeniul scolilor publice si a concluzionat: "...nici nu se mai ascund, parca ne spun, noi facem ce vrem, iar voi nu aveti ce face !".
Ei, mama dar linisteste-te, peste tot e la fel ("NU, in America NU !", "Ba iti spun eu ca si-n America"), plus ca omu' in general ajunge la o etapa in viata cind isi vede neputinta si lipsa de rost ("asta asa e", a mormait mamitzu in timp ce eu vorbeam), uite chiar si Sebiu se intreaba cum ca de ce si la ce bun..."
"Auzi, imi zice mama, ieri am vazut un film american la televizor cu Maureen Stapleton, ea era mama, barbatu-i murise si avea o fiica care o iubea enorm, casatorita, si ginerele o iubea, si ea afla ca are cancer, incearca putin tratament, dar apoi se razgindeste si spune la copii sa o ajute sa sfirseasca, insa in America asta e ilegal, asa ca ei angajeaza un doctor olandez...""Mama, dar tu ai innebunit ? Ce te uiti la astfel de filme ?"
"Dar ce ? Era foarte frumos si omenesc, si apoi eu am vrut sa ma uit la "Derek" (serial politist), dar cind am vazut-o pe Maureen, stii ca mie imi place, e o actrita buna, si atmosfera aia de familie evreeasca, am uitat sa mai schimb canalul..."
Ei, ce ma fac cu ea ? am mai vorbit putin, am inchis si m-am pus pe boceala...